Te cobor la fereastra in noptile cu luna plina, pe raze vrajte si
clare, reducand anii lumina la ceva insesizabil si sutele de galaxii
la o lume confuza, marginita, in care avem loc doar tu... si eu... dar
nu mi te arati... existi... aburul fiintei tale se imprastie in
intunericul incaperii... si te confunzi cu lumea visurilor
mele...singura care imi ofera o mangaiere... si sungura in care
indraznesc sa gandesc ca tu esti o parte din mine...o prte din ceea ce
numai in imaginatia mea este posibil. Esti un muritor de rand pe care
l-am ridicat in cerul inimii mele, si am suflat asupra lui dandu-i
sclipire de stea... si suflare de inger...
Te spulberi in primele zambete ale diminetii... si imagine ti se
dizolva in puritatea stropilor de roua...
Pacat... ca nu esti decat... o ingemanare a sufletului meu... in
oglinda unui alt inceput.

Un suflet trist.

Dragostea e ca o fiinta vie: insufletind si dand culoare intregii
lumi. Ea parfumeaza florile si face cerul mai albastru. Prin ea
fericirea capata un nume. Candva fericirea mea purta numele tau. Nu
mai trebuia si nu mai ceream nimic. Tu erai totul. Prin tine traiam si
doar langa tine respiram fericirea prin toti porii , ca parfumul unui
trandafir strivit in palma. Stiam ca ma iubesti. Atat era deajuns. Si
niciodata nu am intrebat pentru cat timp. Stiam ca totul are un
sfarsit, chiar si dragostea. E unul din acele lucruri pe care desi le
stii nu ti le poti marturisi nici tie insuti. Si cu toate acestea
ti-am destainuit toate tainele si toate visele mele. Acum cu ce am mai
ramas? Ai plecat cu tot ceea ce insemnam eu. Daca inca te iubesc e
greu sa stiu... si totusi mi-e si mai greu sa recunosc ca inca nu
te-am uitat si nu te pot alunga din sufletul meu. Cum as putea? Cand
tot ce-mi doresc esti tu!

Gaga

Motto: Toti oamenii treji nu au decat un singur univers, pe cand cei
care dorm au fiecare universul lor.

Visare

Nu vreau sa plang, nici sa regret
al nostru vis de-odinioara
Ci doar sa-ti las ca amanet
Sufletul meu si frunzele de-afara.

Speranta mi-a ramas apasatoare
Si toate amintirile se scalda-n ea
Parfumu-ti cu arome-ametitoare
Il voi pastra in amintirea mea.

Dar timpul a trecut, uitat sa fie
Trecuti suntem si tu, si eu acum
Si totul fi-va numai reverie...
Unde am fost, unde vom fi... si cum?

Marchizul

Am cautat in tine intr-o noapte de vara tarzie, jumatatea mea.
Si zilnic cautam in tine... iubirea.
Dar intr-o zi am inteles ca tu o mare iar eu un desert.
Am cautat in univers o lume pentru noi, cu trandafiri albi si ingeri,
ce zboara sa ne pazeasca.
Dar intr-o alta zi am inteles ca tu cautai un inger, iar eu un demon
sa-mi fie jumatate.
Si am inteles ca nu esti nici demonul si nici desertul ce-l cautam.
Erai un inger ce pazea o mare.
Si-am inteles...

Dia

Te-am cautat in licaritul stelelor si ele mi-au soptit cuvinte de
neinteles. Am stiut ca nu poti fi acolo, chiar daca as fi cercetat
toti astrii.
Te-am cautat in roua diminetii... si-am sarutat iarba. Mi-a mangaiat
obrajii si mi-a spus sa incerc in alta parte. Te-am cautat in parfumul
florilor. Rupand petale de trandafir, am asteptat sa vii. Dar tu nu ai
mai aparut. Te-am autat in fiecare persoana ce o intalneam pe strada,
dar nu ma alegeam decat cu iluzii. Tu nu erai... doar figuri
necunoscute marcate de un semn de intrebare. Te-am cautat peste tot si
nu te-am gasit si atunci... am incetat sa te mai caut. A venit un
inger mai tarziu si mi-a sters lacrimile zambindu-mi. Erai tu, cel la
care uitasem sa mai visez. Mi-am dat seama ca miracolul s-a produs.
Erai tot timpul alaturi de mine. Probabil ai vrut sa vezi cum imi
pierd speranta. Totusi sunt fericita ca in sfarsit te-am intalnit.

Ionela

……Iubirea,iubirea e divina e absoluta,iubirea e frumoasa.Frumusetea e una pentru toti,chiar daca o vedem in lucruri diferite.E absoluta pentru ca o simtim la fel,inseamna acelasi lucru pentru noi toti.Dumnezeu,iubirea si frumusetea sunt absolute mai ales pentru ca in final inseamna unul si acelasi lucru:absolutul.
Poate intr-un final am sa simt si iubirea si libertatea si am sa fiu fericit,aproape de Dumnezeu,de absolut.
Sunt un noian de ganduri triste,
Un suflet singur si uitat,
Ce si-ar dori ca sa existe
Pe alt taram mai minunat.

Sunt o cascada de dureri
Ce-si varsa gandurile-n raul
Ce-I bantuit doar de-ntrebari
Si de regrete ca pustiul.

Sasha

Mi-au crescut aripi
Gandindu-ma la tine,
Sub mangaierea ta
Am invatat sa zbor.
La inceput,imi era teama,
Dar am invatat sa lupt.
Si in acele clipe,nu stiam sa mor
Intr-o zi aripile mele s-au topit
Pentru ca am sperat prea mult
Si,dincolo de soare,am descoperit durere.
In locul aripilor,acum sunt
Doua rani deschise spre infinit,
Ce sangereaza lacrimi,amintiri si plang…
Nati

Te-ai nascut din raza de soare ce a cazut pe roua de pe genele mele.M-ai gasit fara sa ma cauti si m-ai lasat sa-mi astampar setea cu picaturile de ploaie de pe buzele tale si m-ai hranit cu lumina ochilor tai.Mi-ai vorbit cu tacerea buzelor tale si ti-am raspuns prin strigatul mut al sufletului meu.As vrea sa explodez in mii si mii de picaturi de lumina ca sa pot sa-ti mangai chipul,sa-ti sorb privirea ochilor tai de culoarea noptii.Si toate acestea intr-un timp uitat,desprins de realitate,pierdut printre vise de culoarea toamnei,ratacit printre norii pelerini si scurgerea tacuta a firelor de nisip.Pentru tine dragul meu,pentru ochii tai.
Angell

Oare inima mea ar putea plange in mijlocul unui zambet mort?Oare prezentul ar putea trai stiind viitorul intunecat?
Am fost in intuneric fara sa ma pot bucura de cerul albastru si frumusetea stelelor.Am trait falsa fericire alaturi de zambetul fals al fiintei iubite care nu stie ce este iubirea.
Ciudat cum dragostea mea pentru ea a disparut.Sentimentul iubirii care credeam ca este nemuritor a disparut fara urma.Dupa un an si jumatate pot spune,cu adevarat,pentru prima data”nu te mai iubesc”.Cum mi-am dat seama?Nu mai simt nimic pentru tine,nici iubire,nici ura nici macar mila pentru ca nu stii ce este iubirea in adevaratul sens al ei desi crezi ca stii totul despre ea.Iubirea mea a disparut incetul cu incetul iar ce dispare foarte incet nu se mai intoarce.Desi acum imi esti indiferenta sper ca undeva in viitor vei afla ce inseamna iubirea adevarata asa cum le doresc tuturor celor care inca nu stiu.As vrea sa spun ca mai bine nu te intalneam dar ciudat mi-am dat seama ca toate clipele de fericire au meritat suferinta despartirii.Singur si fericit in singuratatea mea pasesc incet pa alte drumuri dar uneori ma opresc obosit si imi aduc aminte de tot ce a fost.Amintiri frumoase,amintiri urate dar nu regret nimic pentru ca asa este viata.Acum imi continui drumul meu stiind ca nimic nu dureaza o vesnicie si trebuie sa traim prezentul indiferent cum este el.
XL

In uitarea noptii se pierd fluturi de catifea…Dar tu nu esti aici…iar eu iti privesc umbra in lumina din inima mea,prea plina de dragoste.Ma doare chinul ca nu te am alaturi…Si totusi vreau sa ma rog unui inger sa mi te aduca alaturi pentru o eternitate.
Te iubesc si te urasc in acelasi timp.De ce nu vii sa ma cauti?Si totusi in uitarea noptii se pierd iar fluturi de matase….Te doresc…Aripa unui vant nebun mi-a sters urma sarutului tau….Si mi-e dor…Oare stii cat de mult te caut,cat de mult te vreau?Iti stri g numele in fiecare clipa…De fapt mintea mea ti-l striga…sufletul meu te cheama…Iubire,de ce nu m-ai lasat sa ma pierd in lume,pentru ca oricum nu-I pasa la nimeni…La nimeni…poate doar vantului…sau fluturilor de matase..de catifea…
Poesis



Cautam un sentiment suav si albastru;
eram numai lumina si gand-
pluteam de la astru la astru
si m-ntrupam din cuvant

Ma raneam foarte des in sfere coltoase
si-n raze straine si reci;
nu cunoasteam amintiri si vise
frumoase
Cum treceau peste lumile reci.

Sfasiat intre caderi de stele rebele
si-ntristat de vidul suav si
albastru,
am ajuns pe pamant...

Sascha


Printre ramuri dezgolite
Mi-am pierdut sufletul
Ce a cazut si-n mii de cioburi
S-a sfaramat pentru vecie
Din farame cules-am eu
Aduceri aminte,ingropate in noapte
Si le-am privit,le-am adunat
Intr-o veche candela din biserica de ruine
A celui ce am fost candva eu
Si-n miresme de tamaie
Sfintit-am eu eu clipele noastre
Caci niciodata n-am cerut mai mult
Decat ceea ce cu indiferenta mi-ai oferit
De m-ai ranit nu-mi pasa
Caci invelit in intuneric
Nici luna clara n-ar sa vaza
Singuratatea ce m-apasa.

Cristiana


Ploua.Ploua greu cu tunete si fulgere ce-si trimit acordurile macabre pana-n strafundurile fiintei mele.Ploua cu picaturi mari si dense de amintiri vestede ce se spulbera de caldaram in ritm de pasi insingurati.Zeci de perechi de ochi reci ma-ngheata si nu mai realizez daca traiesc sau nu,ori daca visez si ma voi putea trezi vreodata din acest cosmar al scurgerii timpului.M i-e frig pe dinauntru si vantul batran calator,mi-aduna umbrele simtamintelor in cotloanele intunecate din labirintul ametitor al sufletului meu.
Cu fiecare pas,ma indepartez de mine,evadez din maldarul cenusiu al frunzelor rupte dintr-un vechi caiet de insemnari al timpului trecut.As vrea sa ma cufund in marea verde-albastra a ochilor tai calzi,sa ma pierd in tremurul vocii tale si-n bratele tale sculptate-n focul vesnicei iubiri.
Amiy


Esti ingerul sufletului meu…Dar esti trist.Cineva ti-a frant aripile.Incercai sa zbori spre o lume a iubirii,dar ai cazut.Te-ai ridicat suspinand.Oare cine ti-a zdrobit aripile?Esti singur,parasit intr-o lume a durerii,care iti stinge orice scanteie de viata.Nadajduiesti spre cine oare?Te privesc de aici din aceasta lume a iubirii in care ma aflu,dar sufar pentru tine,pentru tineretea din sufletul tau,pentru lacrimile amare care-ti inunda ochii .Sunt aici …Da…Si vreau sa te ajut ,caci simt ca te iubesc.Iubirea imi da aripi,pentru a putea zbura.Voi fi langa tine pentru a-ti alina suferinta,pentru a-ti alunga cumplita tristete a sufletului tau.Stau in fata ta,privindu-ti chipul de inger din lumea nemuritoare.Nu! Nu plange!Acum fii fericit .Sunt langa tine .Iti intind mana mea calda,obrazul palit ti-l ating.M-ai intrebat:”Cine sunt eu?”Ti-am raspuns:”IUBIREA TA!”Am venit pentru a-ti sterge ultima lacrima a suferintelor tale.”Sunt eu si te iubesc!”
“Cel ce te iubeste tace,dar inima lui are multe de spus.”                                                                                          
Laly

……….si nu va mai fi
Nici ieri,nici azi,nici maine
Va fi doar atunci
Cand poate am plans si am ras
Odata impreuna
La inceputul si sfarsitul unui drum

In ochii tai vad marea
Te privesc ca apoi sa pot visa,
Un vis de iubire
Ce imi umple inima
Dar nu am cuvinte
Pentru a te face sa intelegi
Ca te iubesc
Dawson

Parul tau?Amurg castaniu de toamna tarzie in care reflexe superbe de foc se impletesc ca-ntr-o joaca nebuna de copii un pic obraznici.Ne plimbam printre clipele toamnei tarzii si suspinam usor.O clipa etera,nici nume,nici zambet,nici privire,nici ploaie,nici vant.Doar frunze aramii ce-n fosnetul lor pastreaza secretul unei iubiri imposibile.Aleea plina de amintirile clipelor de toamna tarzie duce spre nicaieri  si nicicand.E un drum fara intoarcere in casa amintirilor arsa de atatea suspine de implinire si dor.Apoi o adiere de vant ce misca clipele de toamna deranjandu-le subtil.O adiere ce ti-a mangaiat privirea si zambetul umed si rece de anotimp tarziu iti fac parul sa tresara tanjind dupa atingerea mea.Intind mana dar nu esti acolo…Doar frunzele aramii ce-mi ingheata sufletul  din privire si zambet…si aleea..fara capat fiindca stiu ca indiferent cat as alerga inspre capatul ei nu exista final sau inceput.Si nu exista durere mai mare decat sa fii in stare sa ucizi ,sau sa treci de ecranul calculatorului pentru o privire,o secunda de apropiere care sa-ti redea toamna tarzie inapoi cu mirosul si fosnetul ei superb…Pentru ca aleea exista in sufletul tau si al meu in ciuda toamnelor care vor urma pana la sfarsit…
Dark Monica

Ganduri

Asculta-ti glasul inimii si vei auzi cum inima mea vorbeste inimii tale,dragul meu,vei auzi ori se cate ori iti voi sopti “te iubesc”.

Eterna si nemuritoarea mea dragoste,asculta-ma cu inima si ma vei auzi vorbindu-ti de oriunde m-as afla pentru tot restul viatii tale.

Aminteste-ti cum,o data,mi-ai spus ca suntem unici,invincibili,nemuritori in dragostea noastra.Cat de mult te-am crezut!Si cat de mult m-am inselat!Si apoi cand a venit suferinta ne-am blestemat existenta si slabiciunea de a dori intotdeauna mai mult ceea ce nu putem avea,tocmai pentru ca acel ceva nu poate fi atins.Durerea iti zdrobeste inima.Culegi cioburile,le lipesti si continul sa-ti duci existenta cat mai normal cu putinta pana ce durerea se atenueaza sau dispare.Dar nu,ea nu dispare,ramane mereu in suflet ,golindu-l de orice alt sentiment.

Fara tine,sufletul meu e gol.Inima mea vorbeste inimii tale,dragul meu.Ascult-o si vei stii cat de mult te iubesc.Totdeauna vei fi o particica din mine,din sufletul meu.

Gaga

Se scutur florile de mar
si vara e aproape...
cu blonde lanuri si cu tril de ciocarlii,
cu iarba vesteda-n gradina.
Cu vise, idealuri si sperante
cu tineretea plecata in vacanta.

E vara pentru toti, dar pentu mine nu e
Traiesc doar amintirea unei veri,
cand pe sub ramuri de cires
uitand  de toate si  uitati de toti,
eram doi evadati din spatiu si din timp
ce ascultam parca pierduti in vesnicie
suava muzica a tacerii si a ierbii.

Ciresul nostru e-n acelasi lo.
A inflorit si-n anul asta;
stau singura sub el si plang
caci se vor pargui ciresele la soare
iar eu ramane-voi far' de cercei.

Si ma ridic si plec incet spre casa,
pasind prin iarba verde cu sclipiri de papadie;
e inca primavara,dar vara e aproape.
Aud ciresul cum plange cu lacrimi de petale,
Si inalt spre soare dureroasa intrebare:
Unde e vara noastra, chiar a murit ea oare?

Lacramioara.

Nu caut iertarea
dupa tot ce-a fost;
e ca si cum i-as cere lui Iisus
pe cruce sa se urce
si sa moara o data
doar pentru mine,
ca sa am certitudinea
ca Dumnezeu exista.

Nu caut iertarea
dupa tot ce a fost;
e ca si cum i-as cere ciocarliei,
pierduta-n inaltimile de taina
sa uite iubirea pentru soare
si sa devina o pasare oarecare.

Nu caut iertarea
dupa tot ce a fost;
e ca si cum i-as cere trandafirului
sa renunte la nobletea sa de print,
pentru a-nnobila ciulinul
care cerseste la margine de drum.

Nu caut iertarea
dupa tot ce a fost;
e ca si cum i-as cere sufletului
sa retraiasca iar si iar
blestemul ce l-am implinit
in clipa noastra de iubire efemera.

Lacramioara.

Ce vreau de la tine?... Prezenta si lipsa ta de prezenta, cuvantul si
absenta cuvantului tau, ziua si noaptea trupului tau, prezentul tau
imediat si continuu. Vreau sa te recunosc in inceputul delicat al
diminetii si sa te identifici in parfumul crud al serilor reci ale
toamnei care e abia la inceput.
Dar mai presus de tot si de toate, as vrea sa am o mica certitudine...
 ca existi pentru mine!

Marina.

Cand stau si visez cu ochii deschisi la tine, nu ma mai pot regasi, nu
ma mai identific cu nimic si palida mea fiinta se cufunda adanc in
nemarginirea ochilor tai... Oare cine mai sunt... sau ce mai sunt?
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de
visuri. Sau sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau; roua diminetii
tarzii incendiate de soare; o minuscula boaba de nisip cazuta din
clepsidra fara de sfarsit. Sunt raza de soare care iti mangaie
privirea... sau ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de
a visa si primul tau gand.
Iubitul meu, esti vis si... durere! Daca viata mea ar fi o clipa
petrecuta alaturi de tine, nu mi-as mai dori alta. O clipa in care sa
ma privesti, sa imi zambesti si sa ma atingi. Te mai astept o viata...
Asta daca viata ar putea fi masurata in batai  de inima... si lacrimi
si regrete.

Marina

In noaptea in care s-au intalnit, cerul plangea de durerea
pamantului. Cerurile si pamanturile s-au deschis in acea noapte.
Trecutul si viitorul s-au intalnit in prezent, pentru ca doua lumi
diferite sa se poata intalni. Un inger pierdut prin viitor a intalnit
intr-o noapte un suflet pierdut prin trecut. S-au intalnit in prezent
pentru a cauta iubirea, poate chiar iubirea lor.
Vanturile au incetat sa mai fuga, apele au incetat sa mai curga,
ceasurile sa mai bata. O clipa, doar atat, o clipa dedicata
iubirii.Dar cerul isi chema viitoarul, iar pamantul trecutul.
Mergeau impreuna catre speranta, ingerul si sufletul spunandu-si ca
iubirea lor va trai mereu prin iubirea oamenilor, prin flori, prin
ploaie.
Cerul a inceput sa mai planga o data in acea noapte, pamantul  sa se
inchida. Cele doua lumi se desparteau poate pe vecie. Nici cerul, nici
pamantul nu mai plangeau. De sus veghea ingerul sufletul ce si-l
lasase pe pamant. Iar din cand in cand varsa lacrimi pentru iubirea
lui. Sufletul ii multumea pentru vesnica dragoste daruindu-i flori
pamantului, chiar daca era iarna, iar florile de gheata, chiar daca
era primavara si erau ghiocei, chiar daca era vara si erau crini,
chiar daca era toamna si erau crizanteme.



Dara

Poate ca orbita de dragoste nu ti-am inteles nefericirea. Si poate ca
astfel am devenit mult prea egoista. Dar am cercetat in sufletul tau
si acolo n-am gasit nimic altceva, decat...pe mine. Ti-am rascolit
printre ganduri si am gasit crampeiele din dorintele mele.  Ti-am
intrebat inima si buzele tale mi-au soptit ca sunt tot ceea ce-ti
doresti. Si totusi nu am reusit sa-ti inteleg nevoia de libertate si
nefericirea ce uneori ti-o regasesc in priviri.
Poate ca nu ti-am deslusit niciodata in noapte lacrimile si dorul. Dar
le-am simtit, le-am simtit picurandu-mi in inima, am simtit toata
durerea si tristetea fiecarui vis frant si neimplinit. Dar ieri, ieri
ai fost mai liber ca oricand de mine, si totusi azi te intorci smerit
si-mi spui ca libertatea ta sunt eu... si astfel am inteles ca, atunci
cand doua suflete isi gasesc libertatea intinzandu-si aripile unul
catre altul, nu poate fi decat o dragoste adevarata; acea dragoste
unica, care dureaza o vesnicie. Iar noi, acele doua suflete prinse
intr-o poveste de iubire fara nici un sfarsit, ne-am regasit astfel
libertatea.



Gaga.

Absenta ta
A inceput sa ma chinuie...
Intotdeauna intampin
Toamna cu o mare tulburare in suflet,
Oare astfel singuratatea mea
Se va trezi din somn?

Toamna
Ma loveste cu sfere de cositor,
Din lacrima tristetii
Care apoi se rostogoleste
Peste umerii frunzelor amintirilor.

Marcela.

Asculta cum suiera vantul
Si ploaia nu mai conteneste...
Hai vino iubito cu mine
Hai, vino la geam si priveste.

Se varsa potopul de apa
Tot cerul acum se rastoarna...
Hai, ada cu tine si vinul,
Din cana albastra mi-l toarna.

De fulgere cerul s-aprinde
Si apa vuieste-n uluce.
Hai gusta iubito, caci vinul
Ca gura ta  e de dulce.

Si lasa tot parul sa-ti cada
Pe umerii albi ca zapada.
Zambeste-mi, zambeste iubito
Sa geama de ura tornada.

Nu-mi pasa de urla furtuna
Rastoarna-se cerul, pamantul,
Te-ascunde in brate la mine
Si-asculta cum suiera vantul.

Adrian.

Motto:
“ Moartea? N-are importanta.
Viata? N-are importanta.
Totul este sa invingi!”

Sa fiu o idee uitata ce joaca pe marea scena a gandurilor mele...
Sa fiu un zbor de flori de papadie, nepasatoare si candida, careia sa
nu-i pese ca vara va fi si ea pe sfarsite. Si ca toata puritatea
inaltata prin zbor va fi patata de noroiul toamnei.
Sa fiu un amurg toropit de caldura lui iulie, in a carui splendoare
sa-ti oglindesti nepasarea...
Sa fiu un inger pazitor care sa-ti vegheze pasii nesiguri si drumul
spre-mplinire; si dulcea ispita care sa te faca sa-ti pierzi mintile,
si sa-ti amintesti astfel din nou ca ai un ingeras.
Dar incetez cu visarea, pentru ca as putea gasi inca o mie de lucruri
in care sa ma metamorfozez  si tot in zadar!
Poate si faptul ca nu sunt decat cea care sunt e o impacare de sine...
Ai putea sa ma iubesti asa cum sunt?


Marina.

Exist...Traiesc...Iubesc... Dar oare iubesc cu adevarat? Pentru ca eu
te caut, te caut in noapte, in vise te caut... te caut si nu te
gasesc. Unde esti iubire?

Cautare

Eram langa iubitul meu si … a disparut.
Am alergat la mare si am intrebat-o:
L-ai vazut pe iubitul meu?
Ea mi-a raspuns:
Nu l-am vazut, dar stiu ca
mangaierea lui e asemeni valurilor.
Si a trimis un val sa-mi mangaie picioarele.

Am strigat apoi vantul si l-am intrebat:
Nu l-ai vazut pe iubitul meu?
El mi-a raspuns:
Nu l-am vazut, dar stiu ca
vocea lui este asemenea adierii mele
primavaratice, calde si ametitoare.
Apoi a trecut tulburator pe langa mine,
facand sa-mi vibreze toata fiinta.

Am privit spre soare si l-am intebat:
Nu l-ai vazut pe iubitul meu?
Nu l-am vazut, dar stiu ca stralucirea mea
e calda ca privirea lui...

Apoi am intrebat ingerii:
Nu l-ai vazut pe iubitul meu?
Nu l-am vazut dar i-am simtit iubirea
care poate face sa infloreasca florile
iar cerul sa se uneasca cu marea.

Nu l-ai vazut cumva pe iubitul meu?



Marcela.

motto: “Viata este un vis, dar a visa nu inseamna a trai.”



Nu am viata.
Nici moarte nu am.
Ma dor stropii de ploaie
dar ma bucura curcubeul...
Ma ingrozeste incertitudinea zilei de azi,
dar zorii zilei de maine-mi dau noi sperante...

Ma doare cuvantul
si tot el mai face fericita.
Traiesc din incertitudinea
lucrurilor care ma inconjoara;
Insasi viata mea e o incertitudine,
o abstractizare a materiei...


Marina



Zamislind tacerea dintre stele, am ascultat roiul soaptelor ce strigau
continuu clipele.
Am asternut lacrima aspra in poala asteptarii si am ramas tacuta
pentru eternitate. .. Desi dureri coapte curg spre fluviul nesters al
unei intamplari nevinovate, inca mai fumega fitilul unei asteptari,
inca mai scald razele pale de dor si inca mai aud suspinul unui
neterminat: “Adio”.
Prin tumultul fosnetelor de toamna mai ard inca stele de jos aprinse
sensibil in cuiul tintuit din pieptul zdrobit... ce lovituri nedrepte
si-au iscalit amprenta unui final nedorit.
Precum visele se sterg in zori si ziua bate din palme atunci cand
soarele paseste calm pe albastrul nesters al infinitului, asa de iute
trec imbratisarile ce prind doar agonia franta din mica clipa fara
sens.
Da! Imbratisari ce cheama din nou rasaritul unui inceput nou!
Ce ar putea darama o iubire ce  s-a nascut dintr-un jar aproape stins,
cand carbunii mocneau dureros  si parca prea repede flacarile ce
alungau intunericul trageau destinul la veghe sa vada cum plange
inima.
Clipe- franturi de iluzii ce par a fi imposibile si totusi adevar
sculptat in suflet pe lemnul mut al unui capitol neterminat!...
Cum ar imbratisa cerul o astfel de asteptare? Ce ar face luna daca
si-ar uita sclipirea in vasul de cristal, iar soarele si-ar incolaci
razele in peria deasa a brazilor?
Unde ar zbura gandul daca vama tacerii s-ar stinge la apusul dintre o
lacrima si un suras?...De cand nu te-am mai intalnit...cum mai arati
oare? Cat de mult te-ai schimbat si unde iti este locul acum? Pe unde
hoinaresti si oare unde ti-e drumul?


Soledad

Amurgul se prelingea pe aripa unui nor oprit parcă din întâmplare la apus. Pacea plutea prin aerul toamnei iar inima mea încerca să imite acele acorduri celeste pe care noaptea le aducea împreună cu luna.
Soarele se opri parcă din milenarul său drum pentru a-mi mai zâmbi o data înainte de a se coborî după bariera orizontului.
Ce mult mi-aş fi dorit atunci să mă desprind de la pământ şi să călătoresc spre norul acela pentru a mai vorbi cu soarele. Aş fi vrut să-l întreb de ce e atât de trist? Ce lucruri atât de neplăcute i s-au întâmplat de pare să nu mai strălucească ca lunile trecute.
Închid ochii şi mă gândesc că deja zbor, că plutesc prin aer, pornit in călătoria spre nor iar când deschid ochii, nu-mi vine să cred: un drum de lumină îmi stă înainte iar de departe se aude venind o caleaşcă. Cai cu coamele de foc poartă trăsura soarelui spre mine. Frumos, cu plete de au, soarele coboară din trăsură iar urmele paşilor lui sunt de lumină.
„Ţi-am auzit dorinţa şi iată am coborât să vorbesc cu tine, un muritor de rând, despre supărarea mea. A venit toamna, iar drumul meu se îndepărtează de pământul pe care l-am scăldat cu atâta dragoste cu razele mele calde. Am văzut florile pline de rouă salutându-mă atât de voioase. Am văzut iarba crescând, au auzit păsările ciripind prin pădurile dese prin care cu greu mă puteam strecura. Acum insă văd toate răvăşite. Am fost forţat să-mi depărtez pământul de la drumul meu obişnuit. Vă las pradă întunericului, vă las pradă frigului. Şi nu îmi place acest lucru.”
Un ţipăt de pasăre de noapte mi-a furat visul. Eram tot acolo, cu privirea aţintită spre apus. De după copaci luna urca maiestuos. A fost doar un vis?

A.Nick

Atâtea sentimente câţi picuri de ploaie ar putea să cadă peste întreg pământul. De-as ştii cum să adun această ploaie in căuşul palmelor aş ştii şi cum să adun toate sentimentele şi să ţi le ofer in buchet… Oare n-ai fi copleşită ? Aş putea in schimb să-ţi picur iubirea strop cu strop in fiecare zi, in fiecare gest, in fiecare cuvânt pe care ţi-l rostesc.
Amurgul cade peste aceste gânduri ce şi-au căutat cursul firesc şi care s-au oprit la fereastra ta, nu pentru a se odihni acolo, nu din întâmplare, ci pentru că acolo le este locul. Sentimentele se adună precum petalele unei flori peste care noaptea îşi trage vălul. Închise acum in pieptul meu, fac inima să cânte pe un ritm neobişnuit de rapid, de misterios, un ritm pe care doar inima ta îl înţelege ,un ritm la care numai inima ta ar putea tresări.
Alte amurguri pot să vină însoţite de tot atâtea răsărituri. Sau pot fi mai multe amurguri sau mai răsărituri in aceeaşi zi… Pot exista şi câte doi sori pe cer, sau poate să nu existe nici unul, iar ziua să apară doar de zâmbetul izvorât de pe buzele tale. Sau noaptea poate să-şi tragă cortina ajutată de mâna ta, fără alte stele în afară de sclipirile din ochii tăi. Nu cred că aş observa diferenţa. Nici nu mi-ar păsa pentru că ştiu că tu eşti acolo doar pentru mine.
Amurguri, sori, stele, răsărituri… ce-ar însemna ele fără tine?

Un romantic


Sunt o picatura de ploaie strivita intere genele tale pline de visuri, sunt un gand hoinar ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda… boaba de nisip cazand in clepsidra fara sfarsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grabit, sunt frunza pe care o tii acum ingandurat intre degete. Sunt raza de soare care iti mangaie privirea. Sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand… Iubitul meu, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca.
Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau sfarsitul unei lumi si nasterea alteia.  Tu esti vis si durere. Daca viata mea ar fi clipa petrecuta cu tine… nu mi-as dori o alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi… sa ma iubesti! Te mai astept o viata…

Tears

Azi numai ochii daca isi aduc aminte, numai ei daca mai stiu… nu-s mangaieri pe lume atat de calde, nu-s dimineti atat de frumoase in zori… cand ne vedem trecem grabiti mai departe si doar cate un gand se intalneste cu celalalt, ca intr-o poveste pe care am uitat-o de mult amandoi… S-au pierdut cuvintele noastre de atunci… dar poate ca asta e soarte cuvintelor: frunze calcate in picioare pe vreme de toamna ori legaminte de care nimeni nu mai are nevoie…

Cris


Din clipele ce s-au scurs mi-au ramas doar cioburile amintirilor si pulberea trecutului ce va luci in lumina fierbinte a soarelui. Cel mai greu e sa traiesti timpul ce se scurge intre doua iubiri, intre ultima si urmatoarea, cel mai greu e sa uiti o fiinta cum esti tu si in acelasi timp sa iti dai seama ca treiesti doar pentru ea. Este oare posibil sa ingropi totul in necunoscut?

Trandafirul rosu.


O noapte tarzie de august si un suflet singur. Un cer instelat si niste ochi tristi si pustii. O luna plina alaturi de o inima zdrobita si mistuita de dor. Afara bate vantul iar copacul cel batran geme trosnind din clipa in clipa. O lacrima se prelinge pe obraz. Inainteaza, ajunge la barbie iar apoi cade la intamplare. Acei ochi tristi isi acopera pustietatea cu pleoape reci si obosite. Cerul se deschide si picura stele pe fata-i. A inteles: nu mai avea lacrimi sa ai planga. Asa ca i-a daruit el doua. Iar cand stelele ii ating obrajii ea tresare. Deschide ochii si brusc isi aminteste pentru a nu stiu cata oara de acelasi lucru la care… ce ciudat se gandea si adineauri. Isi aminteste de ochii lui ca doua stele, apoi de parfumul lui inconfuldabil iar totul se opreste aici… Cerul s-a suparat vazand ca ea e fericita si si-a inchis portile, a luat din nou acei doi ochi negrii si i-a dus departe departe iar de data asta parca pentru totdeauna caci nici macar nu si-I mai poate inchipui.

Mira


Sa inchid ochii si sa zbor departe departe acolo unde vantul vorbeste si ma asculta, acolo unde soarele rasare si nu mai apune, acolo unde luna se iveste si nu mai pleaca, acolo e zi si noapte totodata, acolo unde inima imi poate vibra numai de fericire, acolo unde lacrimi nu exista si unde iubirea imi sopteste la ureche ca am gasit-o.
Sa deschid ochii si sa te vad pe tine asa cum nu te-am mai vazut vreodata. Tu sa fii un Fat Frumos dintr-un basm cu zane iar eu o printesa pe care tu sa o eliberezi din mana durerii si apoi sa o duci departe si sa o iubesti pana la nesfarsit, astfel incat sa nu fie nevoie sa mai inchida ochii vreodata.

Mira


Soarele asfintise. Insirate pe ramuri pasarile ciripesc rugaciunea de seara. .. S-a innoptat. Incep ceasuri de taina. Din siragurile salbelor de stele se desprind nenumarate dare scanteietoare care scrijelesc bolta lumii ca niste stele cazatoare unde in pulberea noptii se simte racoarea. Sunt singura umbland prin parcul pustiu iar linistea serii mi-e sora. Sunt trista iar soaptele copacilor ma ajuta. Mi-e dor…Mi-e dor de visele noastre de copii pe care le-am visat in acest parc, in care nu de mult am fost fericiti.Imi amintesc de tine si deodata in inima mea se simte lumina care licareste din ce in ce mai puternic. Aceasta lumina esti tu. Tu imi luminezi sufletul ori de cate ori imi aduc aminte de tine. Intre noi a fost un vis… doar atat, visul dragostei noastre dintr-o seara de vara. Si stiu ca tu ai fost pentru mine sarutul soarelui, roua diminetii, cerul imaculat din gradini proaspete. Tu ai fost lumina, fericirea, bucuria, frumusetea si amurgul de vara ferbinte…

Naty

About this blog

Dupa o saptamana de munca meriti cateva ore de relaxare. Accepta un strop de romantism in viata ta: Top Romantic pentru sufletul tau, in fiecare vineri de la ora 21.00 la Radio Gold pe 99.2 FM