Cand stau si visez cu ochii deschisi la tine, nu ma mai pot regasi, nu
ma mai identific cu nimic si palida mea fiinta se cufunda adanc in
nemarginirea ochilor tai... Oare cine mai sunt... sau ce mai sunt?
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de
visuri. Sau sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau; roua diminetii
tarzii incendiate de soare; o minuscula boaba de nisip cazuta din
clepsidra fara de sfarsit. Sunt raza de soare care iti mangaie
privirea... sau ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de
a visa si primul tau gand.
Iubitul meu, esti vis si... durere! Daca viata mea ar fi o clipa
petrecuta alaturi de tine, nu mi-as mai dori alta. O clipa in care sa
ma privesti, sa imi zambesti si sa ma atingi. Te mai astept o viata...
Asta daca viata ar putea fi masurata in batai  de inima... si lacrimi
si regrete.

Marina