E prea aspru sa spui ca la 18 ani nu te vei mai indragosti niciodata, ca sufletul ti-e brazdat de rani adanci, ca nu vei mai lasa niciodata pe nimeni in inima ta, dar asta era ceea ce simteam cu adevarat. Pesimismul si neincrederea devenise o parte din mine, ma contopeam cu tristetea si amintirile erau ucigatoare. Daca stii sa cauti, exista si a doua sansa. A doua sansa pentru mine a insemnat fericirea adevarata. Nu stiu daca il merit, dar stiu ca exista. Si a aparut in viata mea ca o lacrima a cerului, atunci cand nu aveam noroc de fericire si tandrete.
Ramona
Scrisoare pentru tine
Am cutreierat universul cautandu-te, l-am strabatut in lung si-n lat pana sa te gasesc. Zburam mereu avida sa te am langa mine, fara sa vad cum pot sa te ascunzi atat de bine; pana cand intr-un tarziu, am inteles ca nu spatiul era cel ce ma indeparta de tine, ci timpul. M-am oprit dar era prea tarziu. Ajunsesem in spatiul tau, atat de departe in timp. Apoi, in alta viata, nu m-am mai lasat inselata, ci mi-am ingropat aripile si te-am asteptat, umbland incet sa nu tulbur vremea. Si te-am gasit... intr-o lume, o lume a noastra, fara timp, fara spatiu, unde ne-am putut intalni. Si de-abia atunci am realizat ca fara tine, desert ar fi in al meu suflet si pierzanie in al meu cuget. Fara tine, eu nu as mai fi eu, iar in mine nimic nu ar mai fi al meu.
Ela.
Motto: Nu ti-ai gasit cel mai bun prieten in tine insuti? Singurul serviciu pe care un prieten ti-l poate face este sa-ti mentina curajul punandu-ti in fata o oglinda in care sa-ti vezi propria imagine.
As vrea sa fiu un fluture care sa incerce sa atinga soarele confundandu-l cu cea mai frumoasa floare din lume.
Nu-i asa ca, daca ai fi soare, neplacandu-ti coloritul aripilor mele, m-ai respinge cu raze tot mai fierbinti, ca sa nu mai cutez a deveni o raza din corola ta de lumina?
Marina
Buna seara, va spune Mary.
Pentru emisiunea din aceasta seara va trimit cateva randuri care nu imi apartin dar care mie imi plac foarte mult
Viata
Viata e o sansa, nu o lasa se se piarda!
Viata e frumusete, admir-o!
Viata e bucurie, gust-o din plin!
Viata e un vis, transforma-l in realitate!
Viata e o sfidare, infrunt-o!
Viata e o datorie, implineste-o!
Viata e un joc, joaca-l!
Viata e pretioasa, ai grija de ea!
Viata e o bogatie, pazeste-o!
Viata e dragoste, bucura-te de ea!
Viata e un mister, incearca sa-l patrunzi!
Viata e o promisiune, nu o lasa neimplinita!
Viata e tristete, treci peste ea!
Viata e un imn, canta-l!
Viata e o lupta, accept-o!
Viata e o tragedie, fii tare!
Viata e o aventura, indrazneste sa ti-o asumi!
Viata e fericire, fii astfel incat sa o meriti!
Viata e viata.Ocroteste-o!
Mary
Buna,
nu stiu daca ma asculti dar as vrea sa-ti spun ca:
Am obosit sa te mai astept
sa iti ascult interminabilele
monologuri despre minunea
care nu vrea sa se savarseasca...
Oare chiar nu intelegi ca
Minunea pe ca tu o astepti
E in noi,
in iubirea ce-o traim?
De ce treci nepasator
Pe langa ceea ce destinul
Ti-a oferit
Dupa ani lungi de asteptare?
uneori, ... celor nerecunoscatori,
li se cere darul inapoi...
si oricate pareri de rau ar avea
destinul ramane implacabil
in fata durerii din sufletul lor
Lacramioara
De ce sufletul meu este atat de zbuciumat cand
te apropii usor de mine?
De ce inima imi bate atat de tare
Cand simte prezenta ta?
De ce sufletul meu se infioara
Ca o floare sub roua diminetii?
De ce gandul la tine
Este ca un taifun ce-mi strabate fiinta?
De ce tarziu in noapte
fiinta mea te cauta?
de ce respiratia se opreste
taiata de emotie
cand iti aude vocea?
De ce gandurile, soaptele, chemarile
Se indreapta doar spre tine?
De ce mangai florile
cu gandul la tine?
De ce....?
Marcela
Ce frumos poem intr-un singur cuvant:ninge! Stii ce-mi doresc? O iarna cu sanii si dragoste…Imi doresc un somn lung si albastru sub zapezi..sau sa fiu un fulg de zapada la fereastra lui. Doar tu si soarele mi-ati face sa-mi aprind diamnatul… sa ma topesc…!
E bine asa in ninsoare. Stau in mijlocul unui camp cu zapada si ninge…fulgi reci mi se lipesc de trup..de inima, de suflet, de obraji.. Plang cu zapada…
Mi-au ramas diamantele fulgilor de nea topiti in par si-mi curg pe obraji… Si ninge, ninge, ninge.
E atata liniste ca mi se pare ca aud cum ninge.. Stau langa fereastra si ascult marele plans trist al zapezii…E trist si ninge..Numai noi 2 rataceam printer fulgii de nea..neasemuit de reci si mari. Atunci nu intelegeam ca era fericirea adevarata. Zapada ne umplea inimile cu dragoste imaculata, pura si rece. Nu dupa mult timp o raceala stranie ne-a invadat inimile, prinzand stapanire peste noi, peste tot tinutul acela al dragosteti, al zapezii..al cuvintelor nerostite...In linistea zapezii o lacrima a cazut din ochii tai inghetand.. Apoi ne-am despartit de tinutul alb tinandu-ne de mana sub zapezile albastre ale necuprinsului. Ninge ..ninge..ninge….
Tess
Nu cred ca as fi putut fi jumatatea din tine pe care ti-ai dorit-o mereu…Si cate ne-au legat candva! Ma aflu in fata mea ca in fata unui strain, in fata unui apus care odata cu lumina rosiatic-aramie ia totul.. Reflexia peisajului din lacul amintirilor tarzii de toamna s-a stins. Un soare a caruia apus a venit mult prea devreme dupa rasarit, daca el a existat vreodata…?. Cerul a plans cu zapada pentru prima data mult prea curand…Te strig in linistea tacuta a noptii de mii de sute de ori… Dar tu nu-mi auzi in veci chemarea..Si tipetele mele disperate se transforma in soapte. Totul este inutil. Alerg in noapte. Tare. Tot mai tare si zapada tipa trist in urma mea. Cateodata am impresia ca e cineva cu mine in spatele meu. Ma intorc si nimic. Doar noaptea dureros de alba. Alerg pe o alee spre…nicaieri. Ma intreb daca are vreun final?Ajunge la el? Duce la acel ‘el’? Incep sa alerg in sens invers. Tare , tot mai tare…pana am ajuns de unde pornisem. Unde? Nicaieri. Peste tot este nicaieri si niciunde. Si frigul ma cuprinde in bratele lui incet, incet.. Cred ca am amortit si parca e atat de bine in stare asta incati mi-as dori sa nu se termine aceasta stare niciodata. O stare de liniste deplina. Si inima mi-e calda…Acum mi se pare ca zaresc pe cineva vag… Imi intinde mana de gheata. Are inima de gheata. Ce n-as da sa am si eu o inima de gheata ca a lui/ei? Da, da de gheata. Ii intind mana, care mi-o cuprinde cu palmele lui/ei fierbinti.
-Va fi bine. Iti promit eu, zise el/ea cu o voce stinsa.
Apoi liniste din nou..
-Vino!iti voi da ceea ce-ti doresti: o inima de gheata.
De unde stia ca-mi doream o inima de gheata? Cred ca-mi citise gandurile…. Acum ne plimbam spre nicaieri si niciunde de mana. Am timp destul sa ma gandesc la ce a fost odata. Timp destul…Gandesc….la tot… Gandurile si amintirile se trasforma in zapada. Plang…..curios cu fulgi de nea. Inima a inceput sa inghete incet. Ce sentiment ciudat! Asta imi doream?! Incerc sa scap din mana lui si sa alerg. Tare. Tot mai tare. Mainile reci de gheata ma cuprind din nou si aud acea voce ucigatoare iar:
-Nu poti pleca. Oricat ai incerca e prea tariu.. Inima ti-e de gheata, N-are rost..
-Ba are!Nu vreau inima de gheata. Vreau iubire…viata!
-Nu se poate! Ai ales deja!
-TE IMPLOR!
-Bine.dar trebuie sa-I dai drumul!, zise hotarat.
-Cui?, intreb dezorientata.
-Trecutului. Lui.Nici un gand de-al lui nu-ti mai apartine….
Cum sa-mi ceara asta?Cine este el/ea sa-mi cera asta?
-Dar , daca nu voi putea! Te implor nu-mi cere asta!
-Trebuie!Daca vrei viata, o inima fara de gheata trebuie! Apoi, se retrasese usor printre fulgii de nea grei ce cadeau in noapte..
-Stai!Nu mi-ai spus numele tau!Cine esti?
………nici un raspuns. Raspunsurile la intrebarile mele ramasera mult timp in noapte, mute. Ma intreb si acuma cine era? Poate doar eu…pe o alee in noapte spre nicaieri si niciunde. Acum ninge tacut si trist. Dar am inceput sa-l uit… Trebuie! Am promis cuiva. Si promisiunile se respecta intotdeauna, nu-I asa?
Dark Monika
Am intrebat toţi zeii nebuni dacă au leac impotriva minciunii la iubire şi nici un semn... mă lasă in agonia zilelor să aştept trenul care mă va duce acolo unde nu mai există despărţire sau minciună ci doar dragoste...ma va duce mai aproape de tine..
Te descoperisem pe traseul pe care gandurile mele il parcurgeau din intamplare , blocat in intersectia noapte-zi. Schimbasem cateva cuvinte, cantarindu-le bine, ca nu cumva sa depaseasca limita politetei pe care o afisam regulat, la intervalul unei alte treceri intamplate.As fi vrut sa se opreasca timpul,iar New York'ul ce ni se deschidea in fatza de atatea si atatea ori sa impietreasca acolo,ca o statuie de granit ramasa parca din negura de vremi....
Frig,vant orashul impodobit parca numai pentru noi....o minune ce nu o mai traisem din inceputurile eternitatii mele.Erai asha cum ma asteptasem sa fii,shi asha cum o sa mi te amintesc chiar shi dupa ce se vor termina vremurile,timpurile sau lumile... Shtii orasul asta il iubeam amandoi…asa credeam noi…dar nu…el ne iubea pe noi… ca el ne-a chemat prima oara sa fim impreuna….tu cu fustitza ta cea scurta…si eu cu gandul ca toate (bune) mi se'ntampla numai mie.
Descopeream uneori, pret de un apus, ca ne miram amandoi de faptul ca buzele noastre se misca in ciuda cuvintelor lipsa, ca oamenii par sa perceapa zgomotul acela bizar, in timp ce noi reuseam sa comunicam doar atingandu le una de alta! Invat sa te contemplu... mi te desenez in interiorul mintii pe acelasi traseu, pe care gandurile noastre il parcurg din intamplare, regulat.....la jumatatea drumului...dintre mine si tine..
Si cand te contemplu…fara sa mi pese de sunt pe strada sau in biserica,la vre'o mormantare de vre'un suflet parasit ceva sau la vre'o nunta de iele murmur inconshtient…
"Start spreading the newssss
I'm leaving today…la la la lala…New Yoooooooork New Yoooooooooork"
HB
Ieri lumea strabateam
Si cine mai era ca noi..
Si agonie si extaz
Imparteam in doi.
Ieri ne priveam in ochi
Cu sufletul deschis
Credeam doar in tine dragoste
Credeam in eternul vis…..
Insa ……
Azi l-am pierdut pe ieri
Azi a cazut o stea
Si in oglinda timpului
Vad doar tristetea mea
Azi l-am pierdut pe ieri
Tu nu vei mai veni
Dar pentru alta dragoste
Si maine e o zi…
Trec oameni fericiti,
Eu caut in trecut
Si de ma-ntreaba cineva
Eu oare ce-am pierdut?!
Marcela
Te vreau doar pentru mine
Caci mi-e foarte greu sa supravietuiesc fara tine!
Te astept in fiecare zi
Dar noaptea se lasa tacuta
..si tu nu vii..
Te astept in fiecare noapte,
Sa sting lustrele cerului de deasupra noastra
….si tu nu vii…
Oare pe unde ratacesti?in timp ce ne invaluie
Noaptea nesfarsita a asteptarii..
..iti sarut buzele crapate de dorul sarutului
De ce nu vii?
Si sarut toate ranile
De pe trupul tau
Pricinuite de atingerea asteptarii
Dar tu…tot nu vii…
Absenta ta e
Fulgerul frigului…
…si nedreptatea vremii…
De ce nu vii????
Lacramioara
Te vad, dar totusi nu existi; te simt aproape, dar visez, cred ca te tin in brate, dar tu esti atat de departe… Esti un zambet, ca o lumina in noapte, o raza de speranta.
Lasa-ma sa ma ascund in tine, asemeni unui gand ratacit in marginile unei clipe tarzii. Ingaduie-mi singura bucurie, aceea de a-ti rosti numele ca o melodie fara inceput, fara sfarsit, create….anume pentru tine… Nu ma alunga! Te iubesc prea mult ca sa pot pleca. Pastreaza-ma. Pastreaza-ma macar o vesnicie.
Marina
Pasul absent ... Octavian Paler
Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atit de aproape
ca sa raminem atit de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
Mary
Cand….
Cand a fost sa fie iarna
Mi-am facut cununi de tei
Frunze galbene-adunate intr-o toamna pe alei
Si cu rochia-mi de frunze am fost toamna-n locul ei.
Cand a fost sa fie vara
M-am cuprins cu ghiocei
Adunati cu radacina de prin parcuri si alei
Si-am venit la tine-n brate
Cu parfumul meu cel verde
Ca o primavara draga ce ti-a stat in somn de veghe
Cand a fost sa fie noapte
Cu-ntuneric nepatruns
Si-am cantat visele toate
Si-ntunericul s-a scurs.
In priviri mi-ardeau icoane si lumini nestinse-n veac
Si te-am luminat cu ele caci stiam ce mult iti plac.
Cand a fost sa-ti spun ca-n ganduri
Te purtam de-o vesnicie
Ti-ai intors incet privirea
Si-am stiut – nu-mi vrei iubirea…
Ela
Un fragment din “Jurnalul unei cersetoare”
“ Nu mi-e rusine sa spun ca am fost o cersetoare.Da,…ani intregi stateam la margine de drum si cerseam destinului marea iubire.Dar el trecea nepasator pe langa mine si uneori imi arunca flegmatic in causul insingurat al sufletului meu cate o iubire banala,o iubire care trecea asemeni ploii de vara.
Si iarasi eram singura si insetata de iubire.Nici nu mai aveam speranta ca o voi intalni.Si intr-o zi destinul mi-a daruit ceva…o prietenie frumoasa care pe nesimtite a devenit ceea ce-am visat o viata-ntreaga:o mare iubire.
Am fost luata pe nepregatite.Am fost coplesita de tot ce se intampla.Acum traiesc iubirea visata,dar e o iubire…imposibila.Imposibila in ochii semenilor mei.Aceasta iubire e binecuvantarea si blestemul vietii mele.E fericirea si tristetea ingemanate intr-un tot care ma rascoleste zi de zi.Nu pot da inapoi,nu pot merge inainte.Nu stiu ce sa fac,dar stiu un singur lucru:sunt indragostita!
Acum nu mai cersesc,sunt bogata,sufletul mi-e plin de iubire.Dar s-a intamplat de multe ori ca si cei bogati sa ajunga in strada.Oare mi se va intampla asa ceva?”
Lacramioara
Eminescu
Din floarea eternitatii s-a nascut
Si astrii reci pe cap i-au pus cununa,
Un zeu cu chip patrunzator,de lut,
Parca descalecand dintr-o genuna.
El care-si trage seva din neamul romanesc
Si se confunda cu Luceafarul cel sfant
S-a inspirat din tot ce-i pamantesc
Si ne-a vrajit mereu cu al sau cant.
Un gand catre tine as vrea sa rostesc,
O ruga aprinsa as vrea sa-ti vorbesc,
Un semn de iubire de pot darui
Poetului mare ce vesnic va fi.
Sascha