Un fragment din “Jurnalul unei cersetoare”
“ Nu mi-e rusine sa spun ca am fost o cersetoare.Da,…ani intregi stateam la margine de drum si cerseam destinului marea iubire.Dar el trecea nepasator pe langa mine si uneori imi arunca flegmatic in causul insingurat al sufletului meu cate o iubire banala,o iubire care trecea asemeni ploii de vara.

Si iarasi eram singura si insetata de iubire.Nici nu mai aveam speranta ca o voi intalni.Si intr-o zi destinul mi-a daruit ceva…o prietenie frumoasa care pe nesimtite a devenit ceea ce-am visat o viata-ntreaga:o mare iubire.

Am fost luata pe nepregatite.Am fost coplesita de tot ce se intampla.Acum traiesc iubirea visata,dar e o iubire…imposibila.Imposibila in ochii semenilor mei.Aceasta iubire e binecuvantarea si blestemul vietii mele.E fericirea si tristetea ingemanate intr-un tot care ma rascoleste zi de zi.Nu pot da inapoi,nu pot merge inainte.Nu stiu ce sa fac,dar stiu un singur lucru:sunt indragostita!

Acum nu mai cersesc,sunt bogata,sufletul mi-e plin de iubire.Dar s-a intamplat de multe ori ca si cei bogati sa ajunga in strada.Oare mi se va intampla asa ceva?”

Lacramioara