S-a întâmplat aşa ca orice altceva, te-am aşteptat până in zori… Aşa începe o piesă a celor de la Taxi, piesă ce îmi revine in minte acum că privesc pe fereastră fără vreun rost. Pur şi simplu te-ai rătăcit… Da, e şi acesta încă un vers care se potriveşte. Dar eu nu mă gândesc la o persoană când scriu aceste rânduri ci la ninsoarea aceea liniştită care să-mi insufle spiritul de sărbători pe care cu toţi îl avem acum, sau pe care îl vom avea nu peste multă vreme.
Eu aştept acea ninsoare, pentru că se apropie luna decembrie si zapada ar fi la ea acasa. Anul acesta a trecut pentru mine mai repede decât oricare altul. Nu, nu vreau să vă sperii, pe voi, pe romantici. Nu vreau să-mi fac un bilanţ al acestui an intr-o scrisoare la Topul Romantic. Vreau să spun că nu-mi amintesc prea bine cum mi s-a scurs printre degete timpul acesta, încât nu realizez trecerea lui.
Privesc cerul… Vântul păstoreşte câţiva nori peste apusul violet. „Dacă ar ninge…”, îmi zic in gând, dar nu este aşa. Nu ninge şi chiar dacă ar ninge in acest moment in care vă scriu, tot n-aş fi pătruns de spiritul sărbătorilor.
Pomenind de apusul violet pe care-l văd acum, nu pot să nu vă trimit şi o strofă dintr-o frumoasă poezie a lui Bacovia :
„Amurg de toamnă violet…
Doi plopi, in fund, apar in siluete
- Apostoli in odăjdii violete -
Oraşul tot e violet.”
Adin
O cana cu aroma de oras…
Mi-am pregatit o cana cu vin….Ma uit in jur putin… si pe fereastra si observ lumea...de pe boulevard si constat ca unii zambesc…altii trec nepasatori cu mainile varate in buzunarele adanci si goale…E semn de toamna zburlita ,tarzie si criza… Ma gandesc oare ce e in mintea lor…Probabil…rate..servici…tradari…iubiri…impliniri? Orasul pare sa fie ciudat de pregatit pentru iarna. Incepe sa se simta mirosul de Craciun…si aroma din cana ma imbie sa gust…
Sorb o inghititura mica si mai una si continui sa privesc…oamenii…Mi-am pus si muzica….fina…asa in surdina cat sa nu-mi disturbe incatarea de a privi oamenii. Unii se saluta politicos… isi dau chiar si mana …altii dau din cap…sunt prea ocupati cu gandurile lor sa mai si vorbesca…altii indiferenti…incredibil de indiferenti incat nici macar nu privesc decat in pamant….Ei par cei mai tristi sau cei mai ocupati… nici macar nu au timp sa privesca….Cum ar fi daca am fi toti asa? Cum ar arata orasul? Observ in sfarsit un om care zambeste…O fi nebun? Fericit? Implinit? Sau toate astea la un loc… Imi place de el. Il urmaresc cu privirea pana iese din peisaj..Trecand a mai facut pe 2 sa zambeasca..unul chiar a salutat si i-a intins mana ca semn de noroc…
Am terminat cana cu aroma de oras…si privit oamenii…Mi-a ramas gandul la cel care zambea pe strada…Saptamana asta o sa zambesc pe strada si nu o sa ma merg cu privirea in pamant…E ca un exercitiu….Probabil or sa ma vad altii de sus si or sa zica…”alta nebuna…o fi fericita? O fi implinita? Sau…toate la un loc? “ Dar daca fac pe altii 2 sa zambeasca inapoi...macar pentru o secunda…eu zic ca a meritat efortul…pentru cei de jos…iar cei de sus…poate o sa zambeasca si ei mai des…Ce ziceti incercam si noi o cana cu aroma de oras si optimism?
Si de e sa fim nebuni….macar sa fim mai multi…Dar.. daca noi suntem singurii normali din lumea asta…si e contagios??
Tess
Cineva spunea odata ca inima omeneasca este cel mai firav dar si cel mai rezistent lucru din lume.Si avea mare dreptate ppentru ca o inima este foarte usor de ranit ,dar uneori se reface uimitor de repede in urma loviturilor primite.Asa ca dragi prieteni ,aveti grija de inimioarele voastre dar si de ceea ce faceti,de cei care sunt in jurul vostru.
Uneori dragostea e ascunsa chiar in inima voastra.Trebuie sa stiti doar sa va dezpietriti inima si veti afla cata iubire e in voi,cu riscul de a suferi o noua dezamagire.Dar apoi pentru a putea supravietui sunt speranta si increderea.Si atata timp cdat exista acestea in suflet veti gasi puterea de a merge mai departe.Sa nu va pierdeti niciodata speranta!
Alexandra A. andru donalds all out of love
Pentru ….
Pentru fiecare clipa petrecuta impreuna ti-as da o parte din infinitul cerului.
Pentru fiecare sarut in dar ti-as oferi in schimb o parte din pamant.
Pentru fiecare secret ti-as oferi sinceritate si devotement.
Pentru fiecare soapta ,ti-as oferi stele
Pentru fiecare floare ti-as da o petala din trandafirul inimii mele.
Iar pentru fiecare ‘te iubesc”ti-as oferi Universul cum infinitul cerului,cu o parte din pamant,cu stele,cu petale,cu sinceritate si devotement ,iar mai presus de toate iti ofer Universul meu ce graviteaza in jurul existentei tale….iubirea mea pentru tine.
Iubirea este fiecare petala din trandafir,din univers,este fiecare lacrima ,fiecare suflare,fiecare zambet,pentru mine iubirea esti…TU!
Survive
…..Stiu ca suna nebunesc,dar nu mi-am dat seama ca te iubesc,pana recent cand am adunat toate cioburile sperantelor mele…si…
Te-am asteptat toata viata,iar cand ai aparut ,nu am mai stiut ce este viu si ce-I realitate.Poate a venit totul prea brusc si m-am temut de viitor sau poate de consecinte.
Visez ca iubesc,iubesc vizand,traiesc pentru iubire,dar ma intreb cand va veni ea cu adevarat,voi stii eu oare sa o primesc,sau o va alunga asteptarea?
TE-am pierdut o data,iar daca te-as mai pierde si a doua oara as muri.
Am visat ca eram impreuna pe strazile pustii ne plimbam doar noi,mana in mana.Tu,eu si noaptea.Era atat de romantic!
mi-era teama sa vorbesc.de teama ca te-as fi putut pierde pastram totul in mine.Incercam sa-ti spun ce simt doar privindu-te.
Singuratatea a invins!A fosy doar un vis.te-am pierdut
Ionela
Rani… cicatrici… durere....
Ma uit la tine si nu te recunosc… cine esti straine? Imi amintesti de cineva iubit, de cineva cu care am impartit totul, cariua m-am daruit intru totul. Si totusi, pe tine nu te cunosc. Atunci de ce ma doare atat amintirea care o aduci? De ce ma dor atat lucrurile care le iei cand pleci: dragoste, sperante, vise, amintiri… nu te cunosc, si totusi plecand, imi lasi inima sfasiata, cu rani adanci, sangerande. Si trece timpul, ranile se cicatrizeaza, dar durerea ramane… prezenta, permanenta… si nici un doctor nu-mi spune cum tratezi o inima franta…
Eliza B
Spuneam data trecută că timpul nu e de partea mea… Dar noaptea este. Ea nu îmi aduce somnul ci o linişte in care mă regăsesc pe mine, cel care s-a îndrăgostit de tine, cel care te iubeşte indiferent de timp sau distanţele dintre noi.
M-am liniştit intr-un fel şi m-am neliniştit in altul. Ţi-am mărturisit ceea ce aveam pe suflet, dar oare am făcut bine? Nu, nu că aş fi vrut să ţin ascuns de tine vreun lucru, ci dacă am făcut bine spunându-ţi aşa, fără să te pregătesc… Te-aş fi putut pregăti pentru asta ?
Închid ochii şi rememorez plimbarea noastră prin parc. Ce lucru simplu: doi oameni care se plimbă prin parc. Şi totuşi aceşti doi oameni am fost noi. Ne-am învârtit in cercuri. Ţi-ar place să treci prin viaţă in cercuri, adică să te reîntorci la anumite momente şi să le retrăieşti ?
Mi-ai spus că totul va fi bine... Ce simplu ar fi dacă viaţa ar fi o alee. O singură alee, cu bănci pe care să te odihneşti, cu arbori sub care să te ascunzi de ploaie sau soare. Dar să fie o singură alee, fără capăt, fără intersecţii.
De după un copac desfrunzit, statuia pe care o admirasem iarna trecută e căzută in acelaşi somn adânc cu capul pe liră . Ce cântec minunat a scos din corzi acest instrument încât a adormit până şi mâna ce o atingea cu măiestrie?
E noapte, e întuneric iar printre rafale de vânt mi s-a părut că aud o liră.
un romantic
Regasire
Credeam ca sunt lecuita de dragoste, ca sufletul mi-a fost mistuit intr-o singura mare iubire, in care eu am dat totul si nu am primit nimic. Poate putina afectiune si prietenie. Atatea clipe de iubire neimplinita si de asteptari, atatea clipe cersite si furate, clipe de chinuri dulci si indoieli amare.
A fost doar o parere ca sufletul mi-a fost mistuit, pustiit si ca nimeni altcineva nu va mai avea loc in inima mea. Pana in clipa in care l-am intalnit pe el…
Am pornit in cautarea mea pe drumuri neumblate pana atunci si m-am trezit cu o raza de lumina si speranta in suflet. M-au furat valurile imaginatiei si m-au parasit la poarta unei oaze pe care o visam sa fie numai a mea, sa fie locul meu de intalnire cu sufletul meu ranit. Dar acolo te-am gasit pe tine stapanind si nu m-am intristat ci pentru o clipa m-a cuprins fericirea ca nu mai eram singura. Te-ai oprit doar o clipa, sa-mi alinti privirea cu un strop de apa vie. Si m-ai luat cu tine in imperiul fara varsta al uitarii si al neuitarii, unde noi doi vom fi mereu impreuna.
Gaga.
… Am nevoie de tot ceea ce ne face inima sa vibreze, asa cum as putea spune ca am nevoie de apa sau de aer.
Am nevoie de vise, am nevoie de aripi care sa ma inalte pana la portile inimii tale… si pana la idealul ascuns pe care destinul l-a lasat intr-un colt uitat al gandurilor tale .
Daca s-au stins, din neintelesul din care s-au nascut, visele, inseamna ca devenim intr-o singura frantura de secunda mai saraci cu o eternitate sau cu o clipa de fericire.
Oare cum ne-am simti daca usa care zavoraste in conceptia fiecaruia, toate minunile lumii, s-ar inchide … etern?
Si totusi… intotdeauna ramane deschisa o fereastra…
Marina
Sfarsit de poveste
Trecutul bate la poarta timpului
Si noi cautam adevarul in locul in care toti mint
Fericirea a pierit demult…iar iubirea…
Iubirea sperata,s-a ascuns in spatele lunii,
Care e neagra de atata pacat.
Tot ce a ramas e un basm frumos,
Dar va murii si el…
Ce mai avem din povestea vietii?
Mai avem doar zmei si vrajitoare
Si poate…pe undeva,pierdut.
Un singur si deznadajduit Fat-Frumos,
Care lupta zadarnic pentru o lume mai buna.
Nati
Prima durere
Stau ore-ntregi… la geam
Doar…doar te voi vedea…
Din spatele perdelii,
Sa-ti iscodesc… privirea.
Dar nu-in zadar…astept
Si-n vant sunt ale mele ganduri..
Suspine lungi mi-i se zbat in piept
Si lacrimi imi curg randuri, randuri
Nici nu te gandesti la mine cred…
Caci nici nu ma mai cunosti…
Dar eu cu-a inimii ochi vad
Ca inspre al meu geam privesti
Daca e asa de ce nu te arati?
Tu chip de Fat-Frumos
La geam in aceste nopti
Cu cer intunecos
De ce ma faci s-astept mereu
Cu pieptul in suspine?
De ce nu-apari la geamul meu
Ca sa ma-npaci pe mine?
E-adevarat, poate al tau gand
Spre alte culmi se-ndreapta
Caci intr-un loc de pe pamant
Altcineva te-asteapta
Esti liber sa iubesti pe cine vrei acum
Dar eu te rog din suflet
Dispari din al meu drum
Si sterge totodata
Sperantele desarte, urzite in ale serii vant
Reda-mi viata curata
Readu-ma pe pamant
Si-ti jur ca niciodata
Nu ma voi gandi la tine
Si-as vrea sa fii ferice
Cat lumea ne mai tine
Sa nu stii ce-I durerea
Ce ti-o da iubirea
Iar singura ta cale
Sa fie fericirea....
Mona
Intr-o zi o sa scriu un roman…
As pleca. Nu stiu unde si nu stiu de ce cu adevarat. E doar sentimentul acela nebun de renuntare la tot… care-ti vine cateodata. Ma uit inauntrul meu si nu-mi inteleg suferinta si nici profunzimea ei. Nu ma recunosc nu ma mai cunosc. E ca si cum as participa din sala la un spectacol in care ma regasesc total intr-unul din personaje si traiesc efectiv viata unui personaj pe care-l iubesc si-l urasc in acelasi timp. …”Viata ta e un roman”, mi-au spus unii. Eu as spune ca viata mea e un film. Un film a carui gen nu-l stiu inca. Poate drama… poate romance… Sa zicem doar film. Atat. Nu cred ca sunt in masura sa decid eu… Nu-s eu regizorul si oricat as incerca uneori sa fiu…e inutil. Am invatat ca nu e cum vreau eu…niciodata. E cum era deja scris.
Dar intr-o zi o sa scriu un roman….despre un personaj pe care simt ca-l cunosc… uneori, dar ii las pe altii sa regizeze filmul…
Tess
Uneori…
Uneori..imi place sa-l studiez. Sa-I observ mastile pe care le poarta…la serviciu..pe strada…intre prieteni. Uneori le lasa si e…..el, cel adevarat macar pentru cateva momente… Pe acel “el” il iubesc, fara masti, fara trecut…fara tot. Doar el..cu chipul lui atat de cunoscut si atat de simplu, in spatiul foarte cunoscut si atat de intim uneori.. Uneori cred ca e timp pentru orice…pentru tine…pentru noi…
Si-mi doresc sa fug de ceea ce ai putea fi fara masti langa mine….Si totusi alerg inspre asta, atat de tare…dar imi place… sa te studiez….fara masti…uneori…
Tess
Mi-e dor
E toamna afara si e toamna si in sufletul meu. Doruri de mult uitate imi tulbura mintea. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de … ma grabesc sa repet cuvantul dor dar ma cuprinde sfiala. Cum sa invoc un lucru atat de stiut si de spus de mii de suflete, incat probabil s-a golit de toate sensurile? Dar totusi in acest cuvant s-a contopit toata dragostea si durerea mea: dragoste deoarece continui sa te iubesc ca pe cel mai de prêt avut al meu, si durere pentru ca te-am pierdut. Si totusi in toata suferinta mea mai este loc si pentru dor si pentru amintiri. Cum te-as putea uita cand tot ce-mi doresc esti tu? E toamna. Si in sufletul meu bantuie acele seri reci si ruginii in care imi rosteai cuvinte dulci si-mi jurai iubire. Iubire eterna. Si fiecare cuvant al tau e o durere, o amintire dureroasa. Si, ce ciudat, mi-e dor de cuvintele tale. Mi-e dor de tine. Te iubesc si nimeni nu stie cat de mult, doar sufletul meu. Dar a ramas mut in fata atator suferinti si mi-e dor de acele vremuri in care putea vorbi…
Gaga
De-as fi
De-as fi eu primavara
Iubite ti-as croi
Carari de ghiocei
La mine ca sa vii.
De-as fi eu luna plina
Carari ti-as lumina
Sa vii draga iubite
Langa fereastra mea.
De-as fi eu cer cu stele
O stea ti-as darui
O stea stralucitoare
Cum alta n-ar mai fi
De-as fi raza de soare
Usor te-as incalzi
Sa simti iubite draga
Ce mult eu te-as iubi.
Criss
Toamna
Anotimp al iubirii depline
la focul inimii-vapaia frunzelor
Ard mocnit in tacere.
In linistea apasatoare a serii
Fosnetul frunzelor se aude
Parca plangand sub apasarea pasilor,
Grabiti…spre toamna iubirii.
Taram al viselor
Al iluziilor desarte.
Departe,
De viata si moarte
In apropierea paradisului
Mereu vine
Acea clipa
Ce pune capat la toate
Visele, iluziile desarte.
Nati.
Timpul
Ne scurgem ca nisipul dintr-o clepsidra gingasa...invatam ce e timpul...invatam sa atingem...invatam sa iubim...Chiar daca inseamna fericire sau tristete,regasire sau singuratate,iubire sau deznadejde...viata isi merita fiecare banut din pretul ei!
Viata e pretioasa.Viata e fragila.In clipa asta esti,in clipa urmatoarete-ai dus.Fiecare clipa trebuie stoarsa din tot ce poate da,finca nu sti niciodata cand va cade cortina.
Viata este uneori foarte zgarcita;trec zile, saptamani,luni si ani fara sa simti nimic nou.Totusi,odata ce se deschide o usa,o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis.Acum nu ai nimic,iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.
Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc,pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac ,pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa-i vad.
Sascha