Rani… cicatrici… durere....

Ma uit la tine si nu te recunosc… cine esti straine? Imi amintesti de cineva iubit, de cineva cu care am impartit totul, cariua m-am daruit intru totul. Si totusi, pe tine nu te cunosc. Atunci de ce ma doare atat amintirea care o aduci? De ce ma dor atat lucrurile care le iei cand pleci: dragoste, sperante, vise, amintiri… nu te cunosc, si totusi plecand, imi lasi inima sfasiata, cu rani adanci, sangerande. Si trece timpul, ranile se cicatrizeaza, dar durerea ramane… prezenta, permanenta… si nici un doctor nu-mi spune cum tratezi o inima franta…

Eliza B