Tacerea
Suntem doar noi, in mijloc de decembrie,
In campul nins si-nsingurat.
Prin ochii nostri-acum
Incearca sa reinvie,
Vantul purtat de mana,
De regi si inparati...
Suntem doar noi iubito,
Calatori prin trista clipa
A transformarilor finale,
Goi si despuiati de marile complexe...
Suntem doar noi iubito...
...Asa-i ca-i minunat?...
Sascha
Ma gandeam , oare cum arata viitorul fara tine? Ma infioram , nu steam ce ma asteapta: singuratate, durere, goliciune? Oare vor fi mai usor de suportat decat faptul ca esti langa mine indifferent, rece, mut? Ma intreb, oare unde am gresit? De ce te-ai schimbat atat? Poate ca te-am iubit prea mult… Sau poate am fost doar oarba si nu am vazut-asa ai fost mereu.
Ma uit la tine, Nut e mai iubesc… iar lucrul acesta doare parka cel mai mult. M-ai ranit atat si in asa fel, incat privit din alt unghi a-I spune ca m-am ranit singura… ironic…
Acum uitandu-ma in urma, imi admir curajul de a renunta la tine. Astept... ca timpul sa-mi vindece ranile si sper... Si da, e multa goliciune in viata mea, si multa singuratate si durere, dar e mai bine asa...
Incerc sa ghicesc viitorul... Imi doresc, dar mi-e frica de o noua iubire. Daca voi fi ranita din nou? Si totusi sper ca voi gasi pe cineva sa-mi aline durerea, sa ma iubesca asa cum n-ai putut-o face tu, sa fie tot ce n-ai putut fi tu.
Astept....
Eiza B.
Studiu despre…noi
Cafeaua de dimineata mi-o beau din nou azi cu amici mei “online”. Nu ca as prefera sa o beau in alta parte azi dar…timpurile sunt de asa natura incat virtualul devine parte din realitatea mea tot mai mult. Nu sunt multi la numar ,vorbeam de amicii online, dar nici putini…si ma gandesc sa raspund “la ce te gandesti?” si sa fiu eu cea adevarata…O sa reusesc azi?
Oamenii tind sa se comporte diferit in functie de cine e in jur…..Recunosc si eu asta. Suntem altfel acasa…cu partenerul de viata…cu copii…cu colegii de servici…cu vre-un amic bun…cu vre-un vecin…sau la vre-o farmacie…pe scena…Dar totusi cand suntem noi…cei adevarati? Cand bem un pahar de vin si cuvintele par mult mai usor de pronuntat…? Cand suntem atat de fericiti incat numai conteaza nimic din jur? Cand suntem artisti si punem o bucatica de suflet in fiecare “minune” ce ia viata din noi? Cand suntem “online” si se pare ca suntem in siguranta si cumva protejati?
Ne-am invatat sa fim atat de mult, cate putin din cei, ce se asteapta ceilalti sa fim incat am uitat…cine suntem cu adevarat…si ceea ce gandim, sa fie exprimat fara nici o retinere…Cati din noi reusesc sa raspunda sincer”la ce te gandesti azi”? Si totusi socializam si suntem “iubiti” “adorati” de amicii din jur…zilnic.
Cineva spunea ca invingatorul e intotdeauna singur…. Asa sa fie? Adevaratii invingatori suntem noi… atunci cand la sfarsitul zilei obositi de atata socializare inchidem laptopul si suntem singuri?? Sau simpli invinsi de cei din jur…atat de iubiti pentru mastile impuse ,alese si totusi… atat de singuri…
Tu…“la ce te gandesti azi”?
Tess
A mai trecut un an… Se apropie sarbatorile si un alt final care vine doar pentru a face loc unui nou început. Aşa văd eu sărbătorile de iarnă. Au fost ierni frumoase, pline de zăpadă şi de poveste, au fost şi ierni fără nici un fel de minune in ele, dar am avut parte şi de o iarnă in care tot ceea ce nu se întâmplase in viaţa mea până atunci, s-a întâmplat intr-o singură iarnă…
E adevărat că a început mai de demult, fără să-mi dau seama când totul s-a înfiripat in mintea mea, ca mai apoi, să devină realitate. Tu nu faci parte din realul meu cu care eram obişnuit. Tu faci parte din altă realitate, din alt prezent, din altă viaţă a mea, pe care o trăiesc simultan cu o existenţă banală.
Zburau pe cer cele mai frumoase păsări ale paradisului sau poate cele mai inocente făpturi ale Edenului, in seara in care te-am luat de mână. Iar când ne-am sărutat am simţit că Pământul a pornit pe o altă traiectorie, una pe care o pregătise pentru noi doi. Dar aceste cuvinte pe care le scriu sunt desigur obişnuite pentru tine. Oricât de mult îmi doresc să ilustrez prin vorbe tot ceea ce simt pentru tine nu cred că am să reuşesc.
Fiecare om are o menire in viaţă. Poeţii, pictorii, cântăreţii, sculptorii, scriitorii şi-au găsit această menire… Eu unul, sigur nu fac parte din cei care ar putea transpune in cuvinte, in note, in forme sau in culori tot ceea ce îmi doresc. Aşa că nu-mi rămâne decât să inventez o menire: aceea de a te iubi!
Un romantic
Bună noapte romanticilor
Pentru ca vine Sfântul Nicolae, doresc un sincer „La mulţi ani!” tuturor celor care poartă acest nume. Dar să nu uităm că tot in acea seară magia va pluti in aer, iar copiii cuminţi primesc daruri in această noapte.
Fiindcă vine o astfel de sărbătoare mi se pare firesc să trimit pentru această seară o poezie de Mihai Eminescu, o rugăciune către Maica Domnului:
Răsai asupra mea…
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, Maică Sfântă, pururi fecioară,
In noaptea gândurilor mele vină.
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut in suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele:
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
Marchizul