Intr-o zi o sa scriu un roman…

As pleca. Nu stiu unde si nu stiu de ce cu adevarat. E doar sentimentul acela nebun de renuntare la tot… care-ti vine cateodata. Ma uit inauntrul meu si nu-mi inteleg suferinta si nici profunzimea ei. Nu ma recunosc nu ma mai cunosc. E ca si cum as participa din sala la un spectacol in care ma regasesc total intr-unul din personaje si traiesc efectiv viata unui personaj pe care-l iubesc si-l urasc in acelasi timp. …”Viata ta e un roman”, mi-au spus unii. Eu as spune ca viata mea e un film. Un film a carui gen nu-l stiu inca. Poate drama… poate romance… Sa zicem doar film. Atat. Nu cred ca sunt in masura sa decid eu… Nu-s eu regizorul si oricat as incerca uneori sa fiu…e inutil. Am invatat ca nu e cum vreau eu…niciodata. E cum era deja scris.

Dar intr-o zi o sa scriu un roman….despre un personaj pe care simt ca-l cunosc… uneori, dar ii las pe altii sa regizeze filmul…
Tess