Te vad, dar totusi nu existi; te simt aproape, dar visez, cred ca te tin in brate, dar tu esti atat de departe… Esti un zambet, ca o lumina in noapte, o raza de speranta.
Lasa-ma sa ma ascund in tine, asemeni unui gand ratacit in marginile unei clipe tarzii. Ingaduie-mi singura bucurie, aceea de a-ti rosti numele ca o melodie fara inceput, fara sfarsit, create….anume pentru tine… Nu ma alunga! Te iubesc prea mult ca sa pot pleca. Pastreaza-ma. Pastreaza-ma macar o vesnicie.
Marina
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu