Ce frumos poem intr-un singur cuvant:ninge! Stii ce-mi doresc? O iarna cu sanii si dragoste…Imi doresc un somn lung si albastru sub zapezi..sau sa fiu un fulg de zapada la fereastra lui. Doar tu si soarele mi-ati face sa-mi aprind diamnatul… sa ma topesc…!

E bine asa in ninsoare. Stau in mijlocul unui camp cu zapada si ninge…fulgi reci mi se lipesc de trup..de inima, de suflet, de obraji.. Plang cu zapada…

Mi-au ramas diamantele fulgilor de nea topiti in par si-mi curg pe obraji… Si ninge, ninge, ninge.

E atata liniste ca mi se pare ca aud cum ninge.. Stau langa fereastra si ascult marele plans trist al zapezii…E trist si ninge..Numai noi 2 rataceam printer fulgii de nea..neasemuit de reci si mari. Atunci nu intelegeam ca era fericirea adevarata. Zapada ne umplea inimile cu dragoste imaculata, pura si rece. Nu dupa mult timp o raceala stranie ne-a invadat inimile, prinzand stapanire peste noi, peste tot tinutul acela al dragosteti, al zapezii..al cuvintelor nerostite...In linistea zapezii o lacrima a cazut din ochii tai inghetand.. Apoi ne-am despartit de tinutul alb tinandu-ne de mana sub zapezile albastre ale necuprinsului. Ninge ..ninge..ninge….

Tess