In noaptea in care s-au intalnit, cerul plangea de durerea
pamantului. Cerurile si pamanturile s-au deschis in acea noapte.
Trecutul si viitorul s-au intalnit in prezent, pentru ca doua lumi
diferite sa se poata intalni. Un inger pierdut prin viitor a intalnit
intr-o noapte un suflet pierdut prin trecut. S-au intalnit in prezent
pentru a cauta iubirea, poate chiar iubirea lor.
Vanturile au incetat sa mai fuga, apele au incetat sa mai curga,
ceasurile sa mai bata. O clipa, doar atat, o clipa dedicata
iubirii.Dar cerul isi chema viitoarul, iar pamantul trecutul.
Mergeau impreuna catre speranta, ingerul si sufletul spunandu-si ca
iubirea lor va trai mereu prin iubirea oamenilor, prin flori, prin
ploaie.
Cerul a inceput sa mai planga o data in acea noapte, pamantul  sa se
inchida. Cele doua lumi se desparteau poate pe vecie. Nici cerul, nici
pamantul nu mai plangeau. De sus veghea ingerul sufletul ce si-l
lasase pe pamant. Iar din cand in cand varsa lacrimi pentru iubirea
lui. Sufletul ii multumea pentru vesnica dragoste daruindu-i flori
pamantului, chiar daca era iarna, iar florile de gheata, chiar daca
era primavara si erau ghiocei, chiar daca era vara si erau crini,
chiar daca era toamna si erau crizanteme.



Dara