Atâtea sentimente câţi picuri de ploaie ar putea să cadă peste întreg pământul. De-as ştii cum să adun această ploaie in căuşul palmelor aş ştii şi cum să adun toate sentimentele şi să ţi le ofer in buchet… Oare n-ai fi copleşită ? Aş putea in schimb să-ţi picur iubirea strop cu strop in fiecare zi, in fiecare gest, in fiecare cuvânt pe care ţi-l rostesc.
Amurgul cade peste aceste gânduri ce şi-au căutat cursul firesc şi care s-au oprit la fereastra ta, nu pentru a se odihni acolo, nu din întâmplare, ci pentru că acolo le este locul. Sentimentele se adună precum petalele unei flori peste care noaptea îşi trage vălul. Închise acum in pieptul meu, fac inima să cânte pe un ritm neobişnuit de rapid, de misterios, un ritm pe care doar inima ta îl înţelege ,un ritm la care numai inima ta ar putea tresări.
Alte amurguri pot să vină însoţite de tot atâtea răsărituri. Sau pot fi mai multe amurguri sau mai răsărituri in aceeaşi zi… Pot exista şi câte doi sori pe cer, sau poate să nu existe nici unul, iar ziua să apară doar de zâmbetul izvorât de pe buzele tale. Sau noaptea poate să-şi tragă cortina ajutată de mâna ta, fără alte stele în afară de sclipirile din ochii tăi. Nu cred că aş observa diferenţa. Nici nu mi-ar păsa pentru că ştiu că tu eşti acolo doar pentru mine.
Amurguri, sori, stele, răsărituri… ce-ar însemna ele fără tine?

Un romantic