Parul tau?Amurg castaniu de toamna tarzie in care reflexe superbe de foc se impletesc ca-ntr-o joaca nebuna de copii un pic obraznici.Ne plimbam printre clipele toamnei tarzii si suspinam usor.O clipa etera,nici nume,nici zambet,nici privire,nici ploaie,nici vant.Doar frunze aramii ce-n fosnetul lor pastreaza secretul unei iubiri imposibile.Aleea plina de amintirile clipelor de toamna tarzie duce spre nicaieri  si nicicand.E un drum fara intoarcere in casa amintirilor arsa de atatea suspine de implinire si dor.Apoi o adiere de vant ce misca clipele de toamna deranjandu-le subtil.O adiere ce ti-a mangaiat privirea si zambetul umed si rece de anotimp tarziu iti fac parul sa tresara tanjind dupa atingerea mea.Intind mana dar nu esti acolo…Doar frunzele aramii ce-mi ingheata sufletul  din privire si zambet…si aleea..fara capat fiindca stiu ca indiferent cat as alerga inspre capatul ei nu exista final sau inceput.Si nu exista durere mai mare decat sa fii in stare sa ucizi ,sau sa treci de ecranul calculatorului pentru o privire,o secunda de apropiere care sa-ti redea toamna tarzie inapoi cu mirosul si fosnetul ei superb…Pentru ca aleea exista in sufletul tau si al meu in ciuda toamnelor care vor urma pana la sfarsit…
Dark Monica