Se scutur florile de mar
si vara e aproape...
cu blonde lanuri si cu tril de ciocarlii,
cu iarba vesteda-n gradina.
Cu vise, idealuri si sperante
cu tineretea plecata in vacanta.

E vara pentru toti, dar pentu mine nu e
Traiesc doar amintirea unei veri,
cand pe sub ramuri de cires
uitand  de toate si  uitati de toti,
eram doi evadati din spatiu si din timp
ce ascultam parca pierduti in vesnicie
suava muzica a tacerii si a ierbii.

Ciresul nostru e-n acelasi lo.
A inflorit si-n anul asta;
stau singura sub el si plang
caci se vor pargui ciresele la soare
iar eu ramane-voi far' de cercei.

Si ma ridic si plec incet spre casa,
pasind prin iarba verde cu sclipiri de papadie;
e inca primavara,dar vara e aproape.
Aud ciresul cum plange cu lacrimi de petale,
Si inalt spre soare dureroasa intrebare:
Unde e vara noastra, chiar a murit ea oare?

Lacramioara.