Ploua.Gandurile imi zboara departe si se pierd in norii grei.Fulgerele imi lumineaza speranta.E si ea prezenta,acolo,intr-un ungher al mintii mele,trebuie doar sa o gasesc.
Sufletul viseaza la fericire si liniste.De i-as putea oferii aceste lucruri.
Simt ca vremea de afara e identica cu starea mea sufletesca,oare imi ploua si-n suflet?
A.Nick
Cand vine noaptea,in sufletul meu se naste o mare durere si o mare mahnire.Lupta incepe…cel invins,ar trebui sa fii tu,dar demult mi-s tocite armele.
Daca a fost sa ne despartim
Sa nu ne despartim
De clipele frumoase,de melancolie
Petrecute impreuna.
Daca a fost sa ne despartim
Sa nu uitam macar
Pasii,care au colindat strazile
Cu mireasma toamnei tarzii
Daca a fost sa ne despartim
Sa nu uitam ultimul sarut
Care a insemnat…Despartirea noastra.
Laly
Cine are nevoie de cer
Cine are nevoie de soare
Daca in ochii tai e intuneric?
Cine are nevoie sa traiasca
Cine are nevoie sa iubeasca
Daca sufletul tau plange?
Cine are nevoie sa vorbeasca
Cine are nevoie de lumina
Daca in sufletul tau e intuneric?
Cateodata cred ca esti o inventie,o iluzie mergand incet spre inima mea.Poare eu te-am creat sa ma iubesti.Te pierzi in departare lasand in urma doat tristete.Pleci sa-ti intalnesti propria iluzie langa care sa fii fericita.De acum nu mai esti iluzia mea.Esti iluzia altei iluzii.Tot ce stiu este ca nu mai stiu nimic.Esti surprinsa?
Dawson
Intend bratele spre albastrul singuratic al cerului.Inchid ochii si ma las purtata in lumea visului.Ating din zbor norii negri,mangai stelele.Pret de o clipa ma opresc sa sarut luna.Ma cuprinde o senzatie de frica ,de parca as fi facut un lucru imposibil omului.Dar in vis totul e posibil:pot sa ma transform in picuri de ploaie,sa ma imprastii in intreg universal,pot sa nu mai fiu eu.As vrea ca din sufletul meu sa ramana doar o particica care s-adune toata dragostea ce-o port in mine;sa ma renasc din strafundul marii si s iau cu mine doar dragostea,caci doar dragostea conteaza cu adevarat in aceasta lume,doar dragostea te poate face fericit.As vrea sa fiu libera de toate celelalte lucruri sis a ma lege de aceasta lume doar dragostea.Nu am nevoie decat de dragoste.
Deschid incet ochii si privesc din nou cerul.pare neschimbat.Nu mai e asa singur.Imi simt sufletul inundat de dragoste si ma simt cel mai fericit om din lume.Si stiu ca e asa,pentru ca iubesc,iubesc cu adevarat.
Gaga
Ce ar trebui?
Genunchii mei in rugi ma dor
cat am cerut sa fim în zbor
in veci feriti de reci morminte.
Cui sfant sa-i cer asta-nainte?
Ce vechi blestem mai am s-alung
În braţe să mă ţii prelung?
În inima să-ţi fiu si-n gând;
să nu-mi văd ochii lăcrimând...
Ce zambet oare sa mai am?
Şi ce priviri, inspre ce geam?
Să-mi fii alături chiar de acum!
Visele mele-s rugi de scrum...
DarkMonika
E toamna. Iar..Norii alearga ametitor pe perdeaua senina a cerului, doar cateva pasari mai strabat cerul singuratice….si…. soarele asteapta sa salute luna si sa dispara din fata ei timid…Totul imi aduce aminte de chipul tau.Simt ca natura e importiva mea.Nu-mi permite sa uit de tine…de noi. De ce? Acest”de ce” repetat de mii… de sute de ori…pana cand pana si amitira a obosit de atata alergatura prin memoria mea…De ce cand credeam ca totul e o vesina primavera, ai disparut? E nedept…dar pentru o vesnica primavera e nevoie de doi. Si totusi am continuat sa cred in primavara din mine…din noi, ca va apare candva. Soarele noastru nu a apus in peisajul toamnei….s-a ascund printre nori si sper sa izbutesca sa rupa…tacerea…..Lumina din noi exista.
Tess
Ne pierdem in trecut si uitam cat de frumos este prezentul.Uitam sa admiram fiecare rasarit de soare si fiecare apus.Nu stim sa ne bucuram de frumusetea primilor fulgi de zapada.Ne gandim doar la problem si uitam sa mai fim fericiti iar viata trece pe langa noi fara sa ne dam seama.Uitam sa ne bucuram de persoanele iubite de langa noi si ne dam seama prea tarziu cat de importante au fost ele pentru noi.Ce ati zice daca de azi vom incepe sa ne bucuram de fiecare lucru frumos ce ne inconjoara?Oare vom reusi?Cred ca depinde de noi sa traim viata asa cum merita.Sa profitam de aceasta unica sansa.
Dawson
Intre mine si tine
Cer si pamant
Lumina si-ntuneric
Zi si noapte
Realitate si visare.
Intre mine si tine
Monotonie si pasiune
Atractie si indiferenta
Ura si dorinta
Poezie si iubre.
Langa tine timpul trece mai repede ca oricand;orele-mi par clipe
Langa tine sufletul meu isi gaseste linistea
Langa tine sa fiu mereu,as vrea…
Eternity
……Nu mai cred in visuri…si totusi… toamna aceasta mi se pare un miracol prin care ele se nasc…hoinaresc printre crengile in curand golase,se agata de ele ca de o ultima speranta…isi taraie pasii printre Frunze si le fac sa fosneasca,a semn de intrebare..se srecoara printre picurii ploii,dar sfarsesc prin a se contopi cu ploaia..cu toamna..cu sufletul meu.Daca vrei sa citesti in sufletul meu…e de ajuns sa privesti toamna,si parcurile ravasite..si ploaia!Doar ca mai exista pe undeva o raza de lumina,care nu vrea sa se stinga.
Nu e pentru tine…nu e pentru mine.
E pentru noi doi…si toamna!
Marina
Să poţi să scrii pe aripa unei păsări cu vânt de toamnă târzie, să poţi să aduni toţi norii şi să ii mistui in jarul apusului, acestea sunt doar câteva lucruri pe care le doresc pentru mine… Dar oare sunt şi realizabile?
Să pot sădi iubirea in clipa ce mereu o precede pe cea care o trăim, să pot închide clipele trecute in căuşul palmelor şi să ţi le pot dărui oricând pofteşti acestea sunt două lucruri pe care mi le doresc pentru tine.
Dar viaţa ne învaţă că nimic din ceea ce îmi doresc eu pentru mine sau pentru tine nu se poate realiza cu vreo precizie cât de mică, deoarece in cotidian sunt lucruri ce nu le putem preveni sau înlătura singuri… Există posibilitatea de a le înlătura împreună. Acesta e darul cel mai de preţ pe care îl are oricare din noi. Avem alături pe altcineva, care la rândul lui ne are pe noi. Avându-ne împreună nu putem spune că suntem singuri printre oameni.
Făcând totul împreună, înfruntăm dificultăţile mult mai uşor pentru că e prea mică fatalitatea de a avea amândoi aceeaşi problemă in acelaşi timp. Şi dacă am avea-o, te-ai putea sprijini de umărul meu, aşa cum şi eu aş face-o dacă aş avea vreo problemă.
Realitatea ne învaţă că şi acest dar de preţ are o mică imperfecţiune, ca mai tot din ceea ce implică omul şi relaţiile sale. Imperfecţiunea aceasta provine din dăruirea şi deschiderea pe care trebuie să o aibă oamenii, unul faţă de celălalt. Iubirea fără dăruire totală şi necondiţionată (sau poate acest lucru e însăşi iubirea) nu poate înfăptui acest „împreună”. Să ştim să dăruim şi să fim deschişi unul faţă de celălalt, iată adevărata iubire.
A.Nick
Poveste
Pe malul unei mari,sta trist si insingurat,un suflet de femeie.Isi plange iubirile pierdute candva,din cauza destinului sau poate a nestiintei.incearca sa redescopere copilul din ea,pe care il ascunse cu atata grija de cei din jur:nu vroia sa para diferita pentru a nu trezi suspiciune.Se leagana parca in ritmul muzicii unor valuri neastamparate.In jurul ei,nisipul,si pustietatea…In imaginatia acestui suflet,ruleaza un fir al evenimentelor,un fir al unei vieti monotone si indurerate.Ridica ochii spre cer,in speranta ca cineva ii va auzi plansul inimii.Nici un raspuns….dar nu cedeaza…
Incepe cu o voce stinsa sa vorbeasca cu cineva;cu Dumnezeu.Nu cere absolut nimic,doar ascultare…Nimeni nu a stiut sa o asculte sau sa o inteleaga vreodata;asa ca a gasit in Dumnezeu,cel mai bun prieten.
Se aud pasi ce strivesc nisipul.Frica o cuprinde pentru a nu stiu cata oara,si nu mai indrazneste sa se intoarca.Dar cineva ii atinge parul;”Am venit sa te ascult.””Nu te teme,sunt eu prietenul tau,Domnul.”
De acum incolo,nu va mai fi niciodata singura,pentru ca la nevoie are cui sa-I spuna necazurile.
In departare,pe malul unei mari,doua randuri de pasi se pierd spre asfintit.Ai cu ar putea fi?
Ionela
Si ti l-am daruit fara sa pretind ceva in schimb.Mi-ai cerut cuvinte.Si ti le-am rostit fara sa astept vreun raspuns.Mi-ai cerut sa-ti dau crezare si asta am facut in fiecare clipa,fara incetare.Mi-ai cerut iubire si ti-am daruit-o neconditionat.Mai apoi mi-ai cerut timp.Si eu,ca de fiecare data ti-am daruit timp din timpul meu.Iar cand toate acestea nu ti-au fost de ajuns,mi-ai cerut amintirile.Supusa,ti le-am daruit,una cate una.Si cand nu mi-a mai ramas nimic,tu mi-ai cerut si golul din suflet si din privire.Eu ti le-am daruit cu dragoste.Tu le-ai primit cu lacomie.Am ramas pustiita,si totusi te iubeam mai presus de orice.In noapte,am plans lacrimi pentru tine,dar tu nu le-ai primit,nu le-ai dorit,nu le-ai simtit,nule-ai auzit……
Gaga
Iubit sau neiubit de oameni,
Blamat sau laudat de zei,
Doresc viata,moarte,fericire,
Gonesc fiind prigonit de ei.
Zaresc a lumii rezonanta,
A lumii fata si al firii gand,
Si zugravesc iubire,exuberanta
Intr-un cuvant.
Nu am speranta,sentiment,gandire,
Indoctrinat in lumea de nimic,
Nici ideal,iubire,fericire,
Am doar un suflet obosit.
Sasha.
Fac pasi mici pe aleea vietii….Ma simt ca intr-un parc in care toamna a uitat sa mai plece…Sunt frunze peste tot….aramii, maronii…..Altele, de un verde care ma doare....la fel ca uneori amintirea lui. Pasesc usor si sigur ca nu cumva unele frunze sa nu fie deranjate de trecerea mea pe acolo….nu cumva sa strivesc frunzele vestede care-mi amintesc de timpul trecut…. pierdut.
Astept iarna sa ninga cu uitarile albe peste tine….peste noi…
Astept primavara din mine….sa rasara cumva…candva…
Am ramas aici…de partea cealalta, incercand sa gust din viata din nou…plimbandu-ma incet pe aleea vietii... pana la final.
Tess
….Ma vei auzi intr-o zi.Vei tresari la suierul vantului ce-ti va readuce amintiri uitate intr-un ungher,sau pastrate cu un semn intr-o carte.Sau poate amintiri carora nu le-ai facut loc in caseta cu impresii pe care o porti mereu cu tine.Dar ele exista….sa nu-ti frangi mainile cand vei deveni constient de lucrul acesta….
…Ma vei vedea intr-o zi.poate vei descoperi ce se ascundea in umbra ochilor misteriosi,care priveau fara pretentia la un raspuns…
….Vei vedea si vei auzi.Poate si scanteia unei licariri in noapte…sau tremurul unei voci a carei melodie rasuna pentru ultima oara…
Marina
Printre zgomotele inimilor prinse in cătuşele iubirii aud clar inima ta, ce bate altfel acum, aşa cum bate şi inima mea mai altfel acum pentru că o minune s-a produs intr-un loc unde era şi normal să se producă, intr-un loc unde generaţii întregi au îngenuncheat şi şi-au pus speranţele in credinţă şi divinitate.
Acolo, dacă zidurile vechi ar putea vorbi, ar depăna o poveste minunată, o poveste insă adevărată, pentru că tot ce s-a petrecut acolo pe parcursul veacurilor a fost scris in istorie, a fost adevăr împletit cu minune.
Dimineaţa era generos scăldată de un soare ce părea să ştie ceea ce urma să se întâmple. Zidurile păreau că murmurau şi ele poate încercând să identifice pe cei doi sau poate înălţând o rugăciune pentru ca momentul să fie cât mai apropiat de ceea ce înseamnă simplu şi frumos in acelaşi timp. Soarele părea şi el că vrea să fie mai aproape, să vadă şi el momentul, dar stejarul din faţa capelei, cu crengile lui viguroase îi protejă pe cei doi pentru ca întrebarea şi răspunsul să se poată întipări nu numai in inimile lor, ci şi in zidurile dimprejur şi să nu se evaporeze împreună cu aburul ce se ridica sub razele fierbinţi.
Un romantic.
Am aruncat toate amintirile tale in mare…poate asa te voi uita….le-am aruncat una cate una,cu inima franta,cu lacrimi de suferinta si de dor in ochi .Le-am aruncat in albastrul intunecat al marii cu bratele intinse spre dragostea ce n-aveam s-o regasesc niciodata…..Dar apoi ,le-am dorit din nou,caci erau tot ce-aveam de la tine,tot ce mi-a ramas…Si-n acea noapte ,in care un suflet avid de dragoste,si-a impartasit suferinta si lacrimile marii,in adirea unei promisiuni,o stea se desprinde usor din cer ,si cade pe o palma intinsa spre o dragoste ce nu mai avea sa se inplineasca niciodata.Va fi mereu amintirea unei povesti ce n-are inceput si nici sfarsit…..o iubire fara fericirea inceputului si lacrimile sfarsitului…o clipa de iubire in eternitate.
Gaga
Visul unei umbre
Ascult-o cum plange si plange cu mine,
Uitat sunt de toti,pierdut sunt de tine.
Si plange-n acorduri si plange in frig,
Ramas sunt doar eu,si bocetu-I aprig.
Ascult-o cum plange,in noapte,tarziu,
Ea ,vechea cetate,eu,spatiu pustiu.
Ingenunchiati la sange,la porti de paradis,
Stau visul unei umbre,si umbra unui vis.
Ea plange cu mine,zacem impreuna,
Eu suflet ranit,ea,bocet pe struna.
Si suntem doar noi,pe srazile sumbre,
Eu,umbra unui vis,tu,visul unei umbre.
Vasy
A plans o frunza
O frunza din inalturi s-a desprins
Si-a plans
Cu lacrima tristei ploi
Ce-n fiecare toamna
Cade peste noi.
Statea stinghera si a nimanui
Pe-aleea parcului pierdut in letargie
Pasi rari,grabiti treceau pe langa ea
Fara s-o vada
Nici vorba s-o ridice.
Am gazduit-o in causul palmelor
Si –am sarutat-o ca pe o fiinta vie
Descoperind apoi
Fara sa vreau
Ca-n ea ma regaseam pe mine.
Ea-si plange primavera ce fara veste vara se facu
Si verdele ce a murit in auriul toamnei
Iar eu imi plang iubirea
Nascuta intr-o toamna
Si stinsa-n clipa cand fulgii
Prindeau viata.
Lacramioara
Am intrebat noaptea de ce m-am indragostit tocmai de tine.Ea insa nu a stiu ce sa-mi raspunda.Am intrebat vantul de ce tocmai tu mi-ai furat inima.El m-a privit fara sa inteleaga ce-I cer.Am intrebat luna de ce mi te-a aratat tocmai pe tine.Ea mi-a raspuns printr-un zambet ca asa a fost sa fie.Am intrebat soarele de ce mi te-a intruchipat mai frumos decat el insusi.Si totusi nu am gasit raspuns.Te-am intrebat pe tine printr-o privire de ce te iubesc atat de mult.Dar tu ai si uitat ca exist.