...

A plans o frunza
O frunza din inalturi s-a desprins
Si-a plans
Cu lacrima tristei ploi
Ce-n fiecare toamna
Cade peste noi.
Statea stinghera si a nimanui
Pe-aleea parcului pierdut in letargie
Pasi rari,grabiti treceau pe langa ea
Fara s-o vada
Nici vorba s-o ridice.

Am gazduit-o in causul palmelor
Si –am sarutat-o ca pe o fiinta vie
Descoperind apoi
Fara sa vreau
Ca-n ea ma regaseam pe mine.

Ea-si plange primavera ce fara veste vara se facu
Si verdele ce a murit in auriul toamnei
Iar eu imi plang iubirea
Nascuta intr-o toamna
Si stinsa-n clipa cand fulgii
Prindeau viata.
Lacramioara