……Nu mai cred in visuri…si totusi… toamna aceasta mi se pare un miracol prin care ele se nasc…hoinaresc printre crengile in curand golase,se agata de ele ca de o ultima speranta…isi taraie pasii printre Frunze si le fac sa fosneasca,a semn de intrebare..se srecoara printre picurii ploii,dar sfarsesc prin a se contopi cu ploaia..cu toamna..cu sufletul meu.Daca vrei sa citesti in sufletul meu…e de ajuns sa privesti toamna,si parcurile ravasite..si ploaia!Doar ca mai exista pe undeva o raza de lumina,care nu vrea sa se stinga.
Nu e pentru tine…nu e pentru mine.
E pentru noi doi…si toamna!
Marina