am facut pana acum a fost alegerea optima pe care as fi putut-o face. Nu regret nimic, ar fi pacat sa o fac; in deosebi as putea regreta toate sansele pierdute tot ce nu am facut dintr-un motiv sau altul.
Simt nevoia sa fac un bilant, acum, cand se spune ca o persoana face un pas important spre implinire, sa zicem, sau maturitate. Eu chiar nu stiu in ce fel as putea face asta. Sa numar clipele in care am fost fericita? Sa numar clipele in care am plans sau in care am simtit ca totul se prabusete in jurul meu? Sa-mi amintesc de micile mele realizari, de prietenii care mi-au fost alaturi si de putinii care au ramas?
Poate ar fi un inceput. nu stiu.
Stiu ca soarele va rasari intr-o zi si pe strada mea. E unul dintre singurele lucruri in care nu-mi voi pierde speranta. Stiu... stiu ca intr-o zi voi gasi jumatatea care imi va intregi inima. Dar n-am s-o mai caut. Pentru ca risc sa gresesc si sa nu o recunosc. Ma va descoperi ea pe mine... candva. Am invatat ca nu poti face pe nimeni sa te iubeasca. Trebuie doar sa ne lasam iubiti. Ma bucur ca in sfarsit am deschis ochii si am realizat ceva foarte important, cel putin pentru mine: tot ce avem este ziua de azi, clipa prezenta, nu ieri si nici maine... azi.
Si mai ales... am invatat din nou pentru a nu stiu cata oara sa zambesc! Pentru ca merita! Si pentru ca maine este o zi.

Marina