...

Bună noapte Naddel,
Bună noapte romanticilor oriunde aţi fi



Când cerul înstelat îmi dezvăluie cele mai minunate stele mă las purtat de gândul că una din aceste stele este steaua mea. Ce minunat ar fi dacă aş putea creea un cer de un întuneric perfect, pe care să izolez steaua mea… Şi ca să merg cu visarea până mai departe.... aş vrea să fie noapte mereu ca să pot să mă bucur de ea fără frica de soarele care ar putea să mi-o ascundă…
Pot insă stelele să existe singure, izolate? Acest vis al meu, oricât ar fi de măreţ nu mi l-aş putea dori ca unul care sa se îndeplinească pentru că nu poţi condamna o stea la singurătate, aşa cum nu poţi condamna un om la singurătate. Chiar daca ar fi cea mai strălucitoare din câte s-au văzut vreodată tot s-ar plictisi de una singură. Neputând fi cuprinsă intr-o constelaţie, una din multele care au creat adevărate destine pe parcursul veacurilor, s-ar stinge de durere. Şi atunci mă întreb: cine sunt eu ca să îmi doresc aşa ceva?
Stelele sunt de veacuri pe ceruri şi aşa vor rămâne. Sunt lacrimi ale îngerilor care ne-au plâns neputinţa, nimicnicia in faţa sorţii. Soarele va răsări din nou, şi după el va veni şi o altă noapte cu cer înstelat. Adin